minciog definitie

11 definiții pentru minciog

MINCIÓG, mincioguri, s. n. Mică plasă în formă de coșuleț, agățată de un băț, folosită pentru a scoate din apă peștele prins cu năvodul sau cu undița; meredeu, ciorpac. [Pl. și: mincioáge] – Cf. ucr. misok „săculeț”.
MINCIÓG, mincioguri, s. n. Mică plasă în formă de coșuleț, prinsă de un băț, folosită pentru aducerea la suprafață a peștelui prins cu năvodul sau cu undița; meredeu, ciorpac. [Pl. și: mincioáge] – Cf. ucr. misok „săculeț”.
MINCIÓG, mincioguri, s. n. Mică plasă în formă de coșuleț, prinsă de un cerc prevăzut cu o prăjină drept coadă și folosită pentru aducerea la suprafață a peștelui prins cu undița; ciorpac. (Atestat în forma regională mingioc) Cînd e dragostea mai dulce Ia mingiocul și se duce. Și se plimbă prin ostrețe. TEODORESCU, P. P. 305. – Variantă: mingióc s. n.
mincióg s. n., pl. mincióguri/mincioáge
mincióg s.n., pl. mincióguri / mincioáge
MINCIÓG s. (PESCUIT) (reg.) ciorpac, meredeu, miridov, răcea, rociu, tărăbuc, târboc, (Ban.) ritișor. (Scoate peștele din apă cu ~ul.)
MINCIÓG ~uri n. Unealtă de pescuit constând dintr-o plasă mică, în formă de coșuleț, prinsă de un băț; ciorpac. [Pl. și mincioage] /cf. ucr. mišok
minciog n. ciorpac de prins pește. [Tras din mince, după forma acestei plase în formă de sac].
micĭóc și -óg (Mold.) și mincĭóc și (maĭ des) -óg (Mold. Munt.) n., pl. oace, oage (rut. mišok, săculeț, d. mih, sac, burduf; rus. mĭehŭ, mĭešok. V. meșină). Tîrboc mic purtat c’o singură mînă de prins peștĭ micĭ orĭ de scos din năvod peștele deja prins orĭ din apă un pește maĭ mare prins în undiță ca să nu i se rupă buza pin zmuncitură și să scape. V. cĭorpac, sac, stricnea.
mincĭóc și -óg, V. micĭoc.
MINCIOG s. (PESCUIT) (reg.) ciorpac, meredeu, miridov, răcea, rociu, tărăbuc, tîrboc, (Ban.) ritișor. (Scoate peștele din apă cu ~.)

minciog dex

Intrare: minciog (pl. -oage)
minciog pl. -oage
Intrare: minciog (pl. -uri)
minciog pl. -uri