Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru mincinos

MINCIN├ôS, -O├üS─é, mincino╚Öi, -oase, adj. 1. (Adesea substantivat) Care este ├«nclinat s─â spun─â minciuni; care spune minciuni, care minte; care nu se ╚Ťine de cuv├ónt. 2. Fals, neadev─ârat, ne├«ntemeiat. ÔÖŽ Fig. Am─âgitor, ├«n╚Öel─âtor; himeric. ÔÇô Minciun─â + suf. -os.
MINCIN├ôS, -O├üS─é, mincino╚Öi, -oase, adj. 1. (Adesea substantivat) Care este ├«nclinat s─â spun─â minciuni; care spune minciuni, care minte; care nu se ╚Ťine de cuv├ónt. 2. Fals, neadev─ârat, ne├«ntemeiat. ÔÖŽ Fig. Am─âgitor, ├«n╚Öel─âtor; himeric. ÔÇô Minciun─â + suf. -os.
MINCIN├ôS, -O├üS─é, mincino╚Öi, -oase, adj. 1. Care minte; ├«nclinat s─â spun─â minciuni. (Substantivat) Mincinosul nu e crezut nici c├«nd spune adev─ârul. ÔŚŐ Expr. A tace sau a scoate (pe cineva) mincinos = a socoti (pe nedrept), a acuza (pe cineva) c─â este mincinos, c─â a min╚Ťit. ├ÄI f─âcuser─â mincinos ╚Öi el fugise din fa╚Ťa oc─ârii. DUMITRIU, N. 32. ÔÖŽ Care nu se ╚Ťine de cuv├«nt. Un datornic mincinos. 2. (Despre acte, fapte, atest─âri, jur─âminte etc.) Fals, neadev─ârat, inexact, str├«mb. Promisiunea mincinoas─â era o inspira╚Ťie a momentului. REBREANU, R. II 92. Lacrimile ce v─ârsa la genuchii mei m─â sp─âriau; inima ├«mi spunea c─â s├«nt mincinoase. NEGRUZZI, S. I 52. ÔÇô Variant─â: (regional) minciun├│s, -o├ís─â (NEGRUZZI, S. III 179) adj.
MINCIUNÓS, -OÁSĂ adj. v. mincinos.
mincinós adj. m., pl. mincinóși; f. mincinoásă, pl. mincinoáse
mincinós adj. m., pl. mincinóși; f. sg. mincinoásă, pl. mincinoáse
MINCINÓS adj. v. amăgitor, contrafăcut, fals, falsificat, înșelător, neautentic, plăsmuit.
MINCIN├ôS s., adj. 1. s. v. ipocrit. 2. adj. v. ipocrit. 3. adj. fals, inautentic, inventat, n─âscocit, neadev─ârat, neautentic, ne├«ntemeiat, nereal, pl─âsmuit, scornit, (├«nv.) min╚Ťit, r─âsuflat, spuriu, (pop. fig.) str├ómb. (Afirma╚Ťii ~oase.)
MINCIN├ôS ~o├ís─â (~├│╚Öi, ~o├íse) ╚Öi substantival 1) Care spune minciuni; care induce ├«n eroare; am─âgitor. 2) Care v─âde╚Öte lips─â de sinceritate; artificial; pref─âcut; fals; f─â╚Ťarnic; ipocrit; nesincer. /minciun─â + suf. ~os
mincinos a. 1. plin de minciuni: laude mincinoase; 2. cui ├«i place a min╚Ťi: om mincinos. 3. fals: martur mincinos; 4. fig. am─âgitor: o lume mincinoas─â! ÔĽĹ m. cel ce spune minciuni: e un mincinos.
mincin├│s ╚Öi (vech─ş, rar az─ş) minc─şun├│s, -o├ís─â adj. (d. minc─şun─â). Care minte, care spune minciun─ş: copil mincinos. Fals, ├«n╚Öel─âtor, bazat pe minc─şun─ş: laude mincinoase, aparen╚Ť─â mincinoas─â. Subst. Acela e un mincinos.
mincinos adj. v. AM─éGITOR. CONTRAF─éCUT. FALS. FALSIFICAT. ├ÄN╚śEL─éTOR. NEAUTENTIC. PL─éSMUIT.
MINCINOS s., adj. 1. s. f─â╚Ťarnic, ipocrit, perfid, pref─âcut, ╚Öiret, viclean, (livr.) fariseu, (reg.) proclet, (├«nv.) telpiz, (fig.) iezuit, tartuf, trombonist. (Mare ~ mai e╚Öti, amice!) 2. adj. duplicitar, fals, fariseic, f─â╚Ťarnic, ipocrit, perfid, pref─âcut, ╚Öiret, viclean, (livr.) machiavelic, (rar) machiavelistic, (reg.) proclet, (├«nv.) f─â╚Ť─ârit, telpiz, (fig.) iezuit, iezuitic, (pop. fig.) pestri╚Ť, (├«nv. fig.) calp, zugr─âvit. (Comportare, atitudine ~.) 3. adj. fals, inautentic, inventat, n─âscocit, neadev─ârat, neautentic, ne├«ntemeiat, nereal, pl─âsmuit, scornit, (├«nv.) min╚Ťit, r─âsuflat, spuriu, (pop. fig.) str├«mb. (Afirma╚Ťii ~.)
mincinos, mincinoși s. m. v. marmeladă.
MINCINOS mâncător de rahat, pastilar, trombonist, vânzător de brașoave / gogoși.

Mincinos dex online | sinonim

Mincinos definitie

Intrare: mincinos
mincinos adjectiv