MINAVÉT, minavete, s. n. (Înv.) Flașnetă mică. [Pl. și: minaveturi. – Var.: minavétă s. f.] – Et. nec.

MINAVÉTĂ s. f. v. minavet.

MINAVÉT, minaveturi, s. n. (Înv.) Flașnetă mică. [Var.: minavétă s. f.] – Et. nec.

MINAVÉTĂ s. f. v. minavet.

MINAVÉT, minaveturi, s. n. (Învechit) Flașnetă de dimensiuni reduse. Nu te poți arăta la o fereastră fără să nu înceapă să-ți urle un minavet sau o primadonă de doi-trei anișori. GHICA, S. 592. S-a mînia nineaca și nu ți-a mai cumpăra minavet. ALECSANDRI, T. I 113. – Variantă: minavétă s. f.

MINAVÉTĂ s. f. v. minavet.

!minavét (înv.) s. n., pl. minavéte

minavét s.n., pl. minavéturi / minavéte

MINAVÉT s. v. flașnetă.

minavét (minavéte), s. n. – Flașnetă. Origine nesigură. După Tiktin (urmat de Candrea și Scriban) din fr. menuet, prin intermediul pol. menwet, care pare să corespundă cu sensul cuvîntului, cunoscut numai în Mold. Ar putea fi vorba și de un der. din ngr. μαναβέλλα „caterincă, flașnetă”, cf. liver. Scriban menționează sensul de „menuet”, care nu apare la noi.

minavet n. Mold. flașnetă de învățat păsări: un minavet de canar AL. [Fr. menuet, printr’un intermediar rusesc].

minavét n., pl. e și urĭ, și -étă f., pl. e (pol. menwet, d. fr. ménuet, menuet. Cp. cu caterincă). Vechĭ. Menuet. Azĭ. Rar. Flașnetă.

MINAVET s. (MUZ.) caterincă, flașnetă.