Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru minaret─â

MINAR├ëT, minarete, s. n. Turn ├«nalt anex─â a unei moschei, amenajat ├«n partea superioar─â cu un balcon circular, de unde muezinul cheam─â credincio╚Öii la rug─âciune; minarea. [Var.: (rar) minar├ęt─â s. f.] ÔÇô Din fr. minaret, germ. Minarett.
MINARÉTĂ s. f. v. minaret.
MINAR├ëT, minarete, s. n. Turn ├«nalt alipit unei moschei, amenajat ├«n partea superioar─â cu un foi╚Öor sau cu un balcon, de unde preo╚Ťii musulmani cheam─â credincio╚Öii la rug─âciune; minarea. [Var.: (rar) minar├ęt─â s. f.] ÔÇô Din fr. minaret, germ. Minarett.
MINARÉTĂ s. f. v. minaret.
MINAR├ëT, minarete, s. n. Turnul ├«nalt al geamiilor (din ├«n─âl╚Ťimea c─âruia hogea cheam─â pe credincio╚Öi la rug─âciune). ├Äntr-o clip─â ├«ntrev─âzu ora╚Öul cu palmieri, cl─âdirile albe ╚Öi cubice, minaretele, moscheele, de╚Öertul, soarele arz─âtor, sfinxul ╚Öi piramidele. C. PETRESCU, A. 281. Acolo jos, peste cununa ├«ntunecatului boschet, Sclipe╚Öte-n aer semiluna Din v├«rful unui minaret. TOP├ÄRCEANU, S. A. 72 ÔÖŽ Turn asem─ân─âtor cu cel descris mai sus, folosit ca element decorativ al unei cl─âdiri. ÔÇô Variante: (├«nvechit ╚Öi arhaizant) minar├ę (ALECSANDRI, P. I 238), minare├í (SADOVEANU, F. J. 659, ODOBESCU, S. III 14), (neobi╚Önuit) minar├ęt─â (MACEDONSKI, O. I 55) s. f.
MINARÉTĂ s. f. v. minaret.
minar├ęt s. n., pl. minar├ęte
minar├ęt s. n., pl. minar├ęte
MINARÉT s. (înv.) minarea. (~ la o moschee.)
MINAR├ëT s.n. Turn ├«nalt de geamie. ÔÖŽ Element decorativ al unei cl─âdiri ├«n form─â de minaret. [< fr. minaret, germ. Minarett, cf. tc. minaret, ar. minara].
MINARÉT s. n. 1. turn circular înalt lângă o moschee. 2. element decorativ al unei clădiri în formă de minaret (1). (< fr. minaret, germ. Minarett)
minar├ęt (-turi), s. n. ÔÇô Turn de moschee. ÔÇô Var. (├«nv.) minarea. Tc. minare (╚śeineanu, III, 80; Lokotsch 1463a; Ronzevalle 165), cf. ngr. ╬╝╬╣╬Ż╬▒¤ü╬ş¤é, bg. minare; forma actual─â, prin fr. minaret.
MINAR├ëT ~e n. Turn ├«nalt al unei moschei, prev─âzut cu un foi╚Öor sau cu un balcon, de unde preo╚Ťii musulmani cheam─â credincio╚Öii la rug─âciune. /<fr. minaret, germ. Minarett
minare├í f., pl. ele (turc. minare, menare, d. ar. menaret, far, turn de geamie; ngr. minar├ęs, sp. minarete, fr. minaret). Turn de geamie. ÔÇô ╚śi *minaret n., pl. e (dup─â fr.).
MINARET s. (înv.) minarea. (~ la o moschee.)

Minaret─â dex online | sinonim

Minaret─â definitie

Intrare: minaret
minaret substantiv neutru
minaret─â