Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

18 defini╚Ťii pentru minarea

MINARÉ2 s. f. v. minarea.
MIN├üRE1, min─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a mina ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. mina.
MINARE├ü, minarele, s. f. (├Änv.) Minaret. [Var.: minar├ę s. f.] ÔÇô Din tc. minare.
MINARÉ2 s. f. v. minarea.
MIN├üRE1, min─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a mina ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. mina.
MINARE├ü, minarele, s. f. (├Änv.) Minaret. [Var.: minar├ę s. f.] ÔÇô Din tc. minare.
MINÁRE1 s. f. v. minaret.
MIN├üRE2, min─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a mina. 1. A╚Öezare de mine1 (2). Minarea podurilor. 2. Fig. Ruinare, distrugere (lent─â).
MINAREÁ s. f. v. minaret.
mináre s. f., g.-d. art. minắrii; pl. minắri
minare├í (├«nv.) s. f., art. minare├íua, g.-d. art. minar├ęlei; pl. minar├ęle, art. minar├ęlele
mináre s. f., g.-d. art. minării, pl. minări
minare├í s. f., art. minare├íua, g.-d. art. minar├ęlei; pl. minar├ęle
MINAREÁ s. v. minaret.
MIN├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a mina ╚Öi rezultatul ei; punere, a╚Öezare de mine. ÔÖŽ (Fig.) Sl─âbire, nimicire. [< mina].
minare├á f. turnul geamiei din v├órful c─âruia hogea chiam─â la rug─âciuni: cet─â╚Ťi cu mii de minarele OD. [Turc. MINAR├ł, lit. felinar].
minare├í f., pl. ele (turc. minare, menare, d. ar. menaret, far, turn de geamie; ngr. minar├ęs, sp. minarete, fr. minaret). Turn de geamie. ÔÇô ╚śi *minaret n., pl. e (dup─â fr.).
minarea s. v. MINARET.

Minarea dex online | sinonim

Minarea definitie

Intrare: minare (ac╚Ťiune; -─âri)
minare ac╚Ťiune; -─âri substantiv feminin
Intrare: minarea
minare minarea; -le
minarea substantiv feminin