minarea definitie

18 definiții pentru minarea

MINARÉ2 s. f. v. minarea.
MINÁRE1, minări, s. f. Acțiunea de a mina și rezultatul ei. – V. mina.
MINAREÁ, minarele, s. f. (Înv.) Minaret. [Var.: minaré s. f.] – Din tc. minare.
MINARÉ2 s. f. v. minarea.
MINÁRE1, minări, s. f. Acțiunea de a mina și rezultatul ei. – V. mina.
MINAREÁ, minarele, s. f. (Înv.) Minaret. [Var.: minaré s. f.] – Din tc. minare.
MINÁRE1 s. f. v. minaret.
MINÁRE2, minări, s. f. Acțiunea de a mina. 1. Așezare de mine1 (2). Minarea podurilor. 2. Fig. Ruinare, distrugere (lentă).
MINAREÁ s. f. v. minaret.
mináre s. f., g.-d. art. minắrii; pl. minắri
minareá (înv.) s. f., art. minareáua, g.-d. art. minarélei; pl. minaréle, art. minarélele
mináre s. f., g.-d. art. minării, pl. minări
minareá s. f., art. minareáua, g.-d. art. minarélei; pl. minaréle
MINAREÁ s. v. minaret.
MINÁRE s.f. Acțiunea de a mina și rezultatul ei; punere, așezare de mine. ♦ (Fig.) Slăbire, nimicire. [< mina].
minareà f. turnul geamiei din vârful căruia hogea chiamă la rugăciuni: cetăți cu mii de minarele OD. [Turc. MINARÈ, lit. felinar].
minareá f., pl. ele (turc. minare, menare, d. ar. menaret, far, turn de geamie; ngr. minarés, sp. minarete, fr. minaret). Turn de geamie. – Și *minaret n., pl. e (după fr.).
minarea s. v. MINARET.

minarea dex

Intrare: minare (acțiune; -ări)
minare acțiune; -ări substantiv feminin
Intrare: minarea
minare minarea; -le
minarea substantiv feminin