Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 686557:

minareá f., pl. ele (turc. minare, menare, d. ar. menaret, far, turn de geamie; ngr. minarés, sp. minarete, fr. minaret). Turn de geamie. – Și *minaret n., pl. e (după fr.).

Minare dex online | sinonim

Minare definitie