Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

33 defini╚Ťii pentru minare

MIN├ü, minez, vb. I. Tranz. 1. A a╚Öeza, a pune explozibile, mine1 (2) pe uscat sau ├«n ap─â; a depune o ├«nc─ârc─âtur─â de exploziv ├«ntr-o cl─âdire, la un pod etc. pentru a le arunca ├«n aer. 2. (Despre ape) A s─âpa, a roade un teren. ÔÖŽ Fig. A sl─âbi, a distruge treptat; a m─âcina. ÔÇô Din fr. miner.
MINARÉ2 s. f. v. minarea.
MIN├üRE1, min─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a mina ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. mina.
MINARE├ü, minarele, s. f. (├Änv.) Minaret. [Var.: minar├ę s. f.] ÔÇô Din tc. minare.
MIN├ü, minez, vb. I. Tranz. 1. A a╚Öeza, a pune explozibile, mine1 (2) pe uscat sau ├«n ap─â; a depune o ├«nc─ârc─âtur─â de exploziv ├«ntr-o cl─âdire, la un pod etc. ├«n scopul arunc─ârii lor ├«n aer. 2. (Despre ape) A s─âpa, a roade un teren. ÔÖŽ Fig. A sl─âbi, a distruge (cu ├«ncetul); a m─âcina. ÔÇô Din fr. miner.
MINARÉ2 s. f. v. minarea.
MIN├üRE1, min─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a mina ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. mina.
MINARE├ü, minarele, s. f. (├Änv.) Minaret. [Var.: minar├ę s. f.] ÔÇô Din tc. minare.
MIN├ü, minez, vb. I. Tranz. 1. A a╚Öeza explozibile, mine1 (2) undeva, cu scop defensiv. Un pod despre care ╚Ötim c─â e minat. CAMIL PETRESCU, U. N. 265. 2. Fig. A distruge (pu╚Ťin c├«te pu╚Ťin). V. submina. Lupta plin─â de grele sacrificii a acestor popoare [din colonii] mineaz─â temeliile imperialismului. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 10/2.
MINÁRE1 s. f. v. minaret.
MIN├üRE2, min─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a mina. 1. A╚Öezare de mine1 (2). Minarea podurilor. 2. Fig. Ruinare, distrugere (lent─â).
MINAREÁ s. f. v. minaret.
miná (a ~) vb., ind. prez. 3 mineáză
mináre s. f., g.-d. art. minắrii; pl. minắri
minare├í (├«nv.) s. f., art. minare├íua, g.-d. art. minar├ęlei; pl. minar├ęle, art. minar├ęlele
min├í vb., ind. prez. 1 sg. min├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. mine├íz─â
mináre s. f., g.-d. art. minării, pl. minări
minare├í s. f., art. minare├íua, g.-d. art. minar├ęlei; pl. minar├ęle
MINAREÁ s. v. minaret.
A mina Ôëá a demina
MINÁ vb. I. tr. 1. A așeza, a pune mine (în scop de distrugere). 2. (Fig.) A distruge, a slăbi, a nimici (cu încetul). [< fr. miner, it. minare].
MIN├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a mina ╚Öi rezultatul ei; punere, a╚Öezare de mine. ÔÖŽ (Fig.) Sl─âbire, nimicire. [< mina].
MINÁ vb. I. tr. a planta mine pe un teren sau într-o apă (în scop de distrugere). II. tr., refl. (fig.) a (se) slăbi, a (se) distruge (cu încetul), a (se) măcina. (< fr. miner)
A MIN├ü ~├ęz tranz. (mine sau explozive) A pune pentru a arunca ├«n aer. /<fr. miner
min├á v. 1. a s─âpa o min─â; 2. a g─âuri cu ├«ncetul: marea mineaz─â ╚Ť─ârmurile; 3. fig. a consuma, a distruge pu╚Ťin c├óte pu╚Ťin: sup─âr─ârile mineaz─â pe om.
minare├á f. turnul geamiei din v├órful c─âruia hogea chiam─â la rug─âciuni: cet─â╚Ťi cu mii de minarele OD. [Turc. MINAR├ł, lit. felinar].
minare├í f., pl. ele (turc. minare, menare, d. ar. menaret, far, turn de geamie; ngr. minar├ęs, sp. minarete, fr. minaret). Turn de geamie. ÔÇô ╚śi *minaret n., pl. e (dup─â fr.).
*min├ęz v. tr. (fr. miner, cuv. probabil celtic). Sap o min─â: a mina o st├«nc─â. Sap, rod ├«ncet-├«ncet: apa mineaz─â p─âm├«ntu. Fig. Consum, ruinez ├«ncet-├«ncet: boala l-a minat, Jidani─ş mineaz─â patria.
minarea s. v. MINARET.
MINA (sec. 16), zugrav rom├ón. L-a ├«nso╚Ťit pe Mihai Viteazul ├«n numeroase campanii. Autor al picturii de la Biserica M─ân─âstirii C─âluiu (1594), ce constituie un valoros document de epoc─â (tablourile votive ale lui Petru Cercel, Mihai Viteazul ╚Öi ale familiei Buze╚Ötilor).
MINA (pseud. Annei Maria Mazzini) (n. 1940), c├ónt─ârea╚Ť─â italian─â de muzic─â u╚Öoar─â. S-a afirmat la sf─âr╚Öitul anilor ÔÇÖ50 printr-un repertoriu divers ╚Öi de mare popularitate (ÔÇ×Tintarella di LunaÔÇŁ, ÔÇ×Grande grande grandeÔÇŁ, ÔÇ×Parole paroleÔÇŁ).
MINA, Francisco ESPOZ Y (1781-1836), general spaniol. A condus unit─â╚Ťile spaniole de gueril─â ├«n timpul ocupa╚Ťiei franceze (1808-1814). Participant la revolu╚Ťia spaniol─â din 1820-1823; ulterior, ulterior, a condus armata spaniol─â ├«mpotriva ├«ncerc─ârii de lovitur─â de stat a carli╚Ötilor (1834).
Quamoclit lobata (Llav. et Lex.) House (syn. Mina lobata Llav. et Lex.). Specie ce ├«nflore╚Öte vara-toamna. Flori albe-g─âlbui dispuse ├«n cim─â scorpioid─â, bifurcat─â, lung─â de 35-45 cm. Bobocii ro╚Öii-aprins, ├«nainte de ├«nflorire portocalii, stamine galbene, u╚Öor curbate, exerte. Plant─â anual─â, volubil─â, cca 6 m ├«n─âl╚Ťime. Frunze trilobate, cordiforme la baz─â.

Minare dex online | sinonim

Minare definitie

Intrare: mina
mina verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: minare (ac╚Ťiune; -─âri)
minare ac╚Ťiune; -─âri substantiv feminin
Intrare: minarea
minare minarea; -le
minarea substantiv feminin