mimologíe s. f., art. mimología, g.-d. mimologíi, art. mimologíei

mimologíe s. f., art. mimología, g.-d. mimologíi, art. mimologíei

MIMOLOGÍE s.f. Imitare a vocii și a gesturilor cuiva. [Gen. -iei. / < fr. mimologie, cf. gr. mimos – mim, logos – vorbire].

MIMOLOGÍE s. f. arta de a imita vocea și gesturile cuiva. (< fr. mimologie)

MIMO- „imitație, mimică”. ◊ gr. mimos „imitator” > fr. mimo-, engl. id., germ. id. > rom. mimo-. □ ~grafie (v. -grafie), s. f., tratat asupra mimicii sau asupra mimurilor; ~logie (v. -logie1), s. f., arta imitării vocii și a gesturilor.