10 definiții pentru mimic
MÍMIC, -Ă, mimici, -ce,
s. f.,
adj. 1. S. f. Arta de a exprima pe scenă, prin mișcările feței (și prin gesturi), sentimente și idei. ♦ Ansamblu de modificări ale fizionomiei, care exteriorizează anumite sentimente sau gânduri; expresie a feței, mină2.
2. Adj. Care se referă la mim (
2) sau la mimică (
1); de mim (
2). – Din
fr. mimique. MÍMIC, -Ă, mimici, -ce,
s. f.,
adj. 1. S. f. Arta de a exprima pe scenă, prin mișcările feței (și prin gesturi), sentimente și idei. ♦ Ansamblu de modificări ale fizionomiei, care exteriorizează anumite sentimente sau gânduri; expresie a feței, mină2.
2. Adj. Care se referă la mim (
2) sau la mimică (
1); de mim (
2). – Din
fr. mimique. MÍMIC, -Ă, mintiei, -e,
adj. Care se referă la mim sau la mimică; de mim. Scenă mimică.
mímic adj. m.,
pl. mímici;
f. mímică,
pl. mímice
mímic adj. m., pl. mímici; f. sg. mímică, pl. mímice MÍMIC, -Ă adj. Referitor la mim sau la mimică; de mim. [Cf. fr. mimique, lat. mimicus, gr. mimikos].
MÍMIC, -Ă I.
adj. referitor la mim, la mimică. II.
s. f. expresie a feței. ◊ arta de a exprima sentimente și idei prin expresia feței și prin gesturi. (< fr. mimique, lat. mimicus)
MÍMIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de mim sau de mimică; propriu mimului sau mimicii. Poezie ~că. /<fr. mimique mimic a.
1. relativ la mimi: scenă mimică;
2. care imitează prin gesturi: acțiune mimică.
*mímic, -ă adj. (lat. mimicus, vgr. mimikós). Relativ la mimĭ (mime): scenă mimică. Care imitează pin gesturĭ o mișcare, o vorbă a cuĭva: limbaj mimic. S. m. Autor de mimĭ (mime). S. f., pl. e și ĭ. Arta de a imita pin gesturĭ.
Mimic dex online | sinonim
Mimic definitie