Dicționare ale limbii române

10 definiții pentru mimic

MÍMIC, -Ă, mimici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Arta de a exprima pe scenă, prin mișcările feței (și prin gesturi), sentimente și idei. ♦ Ansamblu de modificări ale fizionomiei, care exteriorizează anumite sentimente sau gânduri; expresie a feței, mină2. 2. Adj. Care se referă la mim (2) sau la mimică (1); de mim (2). – Din fr. mimique.
MÍMIC, -Ă, mimici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Arta de a exprima pe scenă, prin mișcările feței (și prin gesturi), sentimente și idei. ♦ Ansamblu de modificări ale fizionomiei, care exteriorizează anumite sentimente sau gânduri; expresie a feței, mină2. 2. Adj. Care se referă la mim (2) sau la mimică (1); de mim (2). – Din fr. mimique.
MÍMIC, -Ă, mintiei, -e, adj. Care se referă la mim sau la mimică; de mim. Scenă mimică.
mímic adj. m., pl. mímici; f. mímică, pl. mímice
mímic adj. m., pl. mímici; f. sg. mímică, pl. mímice
MÍMIC, -Ă adj. Referitor la mim sau la mimică; de mim. [Cf. fr. mimique, lat. mimicus, gr. mimikos].
MÍMIC, -Ă I. adj. referitor la mim, la mimică. II. s. f. expresie a feței. ◊ arta de a exprima sentimente și idei prin expresia feței și prin gesturi. (< fr. mimique, lat. mimicus)
MÍMIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de mim sau de mimică; propriu mimului sau mimicii. Poezie ~că. /<fr. mimique
mimic a. 1. relativ la mimi: scenă mimică; 2. care imitează prin gesturi: acțiune mimică.
*mímic, -ă adj. (lat. mimicus, vgr. mimikós). Relativ la mimĭ (mime): scenă mimică. Care imitează pin gesturĭ o mișcare, o vorbă a cuĭva: limbaj mimic. S. m. Autor de mimĭ (mime). S. f., pl. e și ĭ. Arta de a imita pin gesturĭ.

Mimic dex online | sinonim

Mimic definitie

Intrare: mimic
mimic adjectiv