MIMETÍSM s. n. Proprietate a unor specii de animale sau plante de a se identifica cu mediul în care trăiesc (forma corpului, colorit) sau cu alte specii care dispun de mijloace de apărare (comportare, colorit). – Din fr. mimétisme.

MIMETÍSM s. n. Însușire dobândită de unele animale în cursul selecției naturale, de a avea ori de a lua culoarea sau forma unor obiecte din mediul înconjurător (pentru a se confunda cu acestea și a nu fi recunoscute de dușmani). – Din fr. mimétisme.

MIMETÍSM s. n. Însușire pe care o au unele animale (de exemplu cameleonul) de a avea sau a-și schimba culoarea după mediul în care se află sau de a lua forma unor obiecte din mediul înconjurător, pentru a se confunda cu acestea și a nu fi recunoscute de dușmani.

mimetísm s. n.

mimetísm s. n.

MIMETÍSM s.n. 1. Însușire a unor animale de a-și schimba culoarea după mediul înconjurător sau de a lua forma unor obiecte sau animale din imediata apropiere. 2. Imitare; maimuțăreală. [< fr. mimétisme, cf. gr. mimeisthai – a imita].

MIMETÍSM s. n. 1. însușire a unor animale de a-și schimba culoarea sau de a lua forma unor obiecte, ori animale din mediul înconjurător. 2. (fig.) reproducere mecanică a gesturilor și atitudinilor cuiva; imitație (servilă) a unui model; maimuțăreală. (< fr. mimétisme)

MIMETÍSM n. Proprietate a unor plante sau a unor animale de a-și schimba culoarea după mediul înconjurător. /<fr. mimétisme