Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

18 defini╚Ťii pentru milostivire

MILOSTIV├Ź, milostivesc, vb. IV. Refl. A fi cuprins de mil─â1, a i se face mil─â1 (de cineva); a se ├«ndura, a se ├«ndupleca; a se ├«nduio╚Öa. ÔÇô Din milostiv.
MILOSTIV├ŹRE, milostiviri, s. f. Faptul de a se milostivi. 1. Mil─â1, comp─âtimire, ├«ndurare; ├«nduio╚Öare, bun─âvoin╚Ť─â. 2. Binefacere, poman─â, dar2. ÔÖŽ Calitatea de a fi darnic, generos; d─ârnicie, generozitate. ÔÇô V. milostivi.
MILOSTIV├Ź, milostivesc, vb. IV. Refl. A fi cuprins de mil─â1, a i se face mil─â1 (de cineva); a se ├«ndura, a se ├«ndupleca; a se ├«nduio╚Öa. ÔÇô Din milostiv.
MILOSTIV├ŹRE, milostiviri, s. f. Faptul de a se milostivi. 1. Mil─â1, comp─âtimire, ├«ndurare; ├«nduio╚Öare, bun─âvoin╚Ť─â. 2. Binefacere, poman─â, dar2. ÔÖŽ Calitatea de a fi darnic, generos; d─ârnicie, generozitate. ÔÇô V. milostivi.
MILOSTIV├Ź, milostivesc, vb. IV. Refl. (Popular; adesea urmat de determin─âri introduse prin prep. ┬źde┬╗, ┬źspre┬╗, ┬źasupra┬╗ sau ┬źcu┬╗) A se ar─âta milostiv (1), a ├« se face mil─â (de cineva); a se ├«ndura. O╚Öteanul se milostivi de d├«nsa ╚Ö-o ├«nvoi s─â ias─â la lumina lunii. SADOVEANU, O. VIII 230. Dumnezeu s─â se milostiveasc─â cu ea ╚Öi s─â-i d─âruiasc─â, un copil. ╚śEZ. II 200. De-mp─ârat a se ruga, Ca s─â se milostiveasc─â ╚śi roaba s─â-i d─âruiasc─â. TEODORESCU, P. P. 117. ÔŚŐ Tranz. fact. (Rar) Chinurile ce am tras m─â milostivesc spre ale tale. NEGRUZZI, S. III 387. ÔÖŽ A da de poman─â, a milui.
MILOSTIV├ŹRE s. f. Faptul de a se milostivi ╚Öi rezultatul lui. 1. Mil─â (1), comp─âtimire, ├«ndurare; ├«nduio╚Öare, bun─âvoin╚Ť─â. Eu cunosc prea bine pe domnul meu ╚Öi ╚Ötiu care va fi milostivirea lui... M-am sp─âriat de o pedeaps─â mai cumplit─â. SADOVEANU, Z. C. 165. ÔŚŐ Loc. adv. (Rar) F─âr─â milostivire = f─âr─â mil─â, (├«n mod) nemilos. Oh! Cum ne m─ârit─â f─âr─â milostivire! NEGRUZZI, S. III 438. 2. Mil─â (2), binefacere, poman─â, dar. Te rog s─â faci o milostivire ╚Öi s─â-mi ier╚Ťi feciorul s─â nu mearg─â la oaste. RETEGANUL, P. III 7. ÔÖŽ Calitatea de a fi milostiv; d─ârnicie, generozitate. Vestit prin meleagurile aceste pentru bun─âtatea lui cea nepomenit─â ╚Öi milostivirea lui cea neauzit─â. ├Äl ╚Ötiu eu c├«t e de priitor ╚Öi de darnic. CREANG─é, P. 250.
!milostiv├ş (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se milostiv├ę╚Öte, imperf. 3 sg. se milostive├í; conj. prez. 3 s─â se milostive├ísc─â
milostiv├şre s. f., g.-d. art. milostiv├şrii; pl. milostiv├şri
milostiv├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. milostiv├ęsc, imperf. 3 sg. milostive├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. milostive├ísc─â
milostiv├şre s. f., g.-d. art. milostiv├şrii; pl. milostiv├şri
MILOSTIV├Ź vb. v. ├«ndura.
MILOSTIV├ŹRE s. 1. v. ├«ndurare. 2. v. mil─â. 3. mil─â, poman─â, (├«nv. ╚Öi pop.) milostenie. (Tr─âie╚Öte din ~ altora.) 4. v. iertare.
Milostivire Ôëá ne├«ndurare, nemilostivire
A SE MILOSTIV├Ź m─â ~├ęsc intranz. A fi milostiv; a manifesta mil─â. /Din milostiv
milostiv├Č v. 1. a comp─âtimi foarte, a se ├«ndura; 2. fam. a condescinde.
milostiv├ęsc (m─â) v. refl. (d. milostiv). M─â ├«ndur, binevo─şesc a ajuta, simt mil─â: a te milostivi de cineva, s─â aju╚Ť─ş pe cineva. ÔÇô ├Än Olt. m─â milesc (NPl. Ceaur, 71). V. ├«nmilo╚Öez.
MILOSTIVI vb. a se îndura, (Olt.) a se mili, (înv.) a se bineviea, a se milcui, a se milosîrdi, a se milostivnici, a se milui, a proerisi. (S-a ~ de el și l-a iertat.)
MILOSTIVIRE s. 1. ├«ndurare, mil─â, (livr.) mizericordie, (├«nv.) mesereare, milcuire, pietate. (A ar─âta ~ fa╚Ť─â de cel c─âzut ├«n nenorocire.) 2. (BIS.) ajutor, gra╚Ťie, har, ├«ndurare, mil─â, (├«nv. ╚Öi pop.) milostenie, (├«nv.) milcuire, milos├«rdie, miloste, milostivenie, inilostivnicie. (~ divin─â.) 3. mil─â, poman─â, (├«nv. ╚Öi pop.) milostenie. (Tr─âie╚Öte din ~ altora.) 4. iertare, indulgen╚Ť─â, ├«ndurare, ├«ng─âduin╚Ť─â, (livr.) clemen╚Ť─â. (Cere cu umilin╚Ť─â ~.)

Milostivire dex online | sinonim

Milostivire definitie

Intrare: milostivi
milostivi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: milostivire
milostivire substantiv feminin