Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

29 defini╚Ťii pentru milostivi

MILOST├ŹV, -─é, milostivi, -e, adj., s. f. 1. Adj. Milos, ├«ndur─âtor; binevoitor, ├«ng─âduitor, iert─âtor; p. ext. bun, bl├ónd. ÔÖŽ (Substantivat, m.) Epitet dat lui Dumnezeu. 2. Adj. Darnic, generos. 3. S. f. (Bot.) Veninari╚Ť─â. ÔÇô Din sl. milostiv┼ş.
MILOSTIV├Ź, milostivesc, vb. IV. Refl. A fi cuprins de mil─â1, a i se face mil─â1 (de cineva); a se ├«ndura, a se ├«ndupleca; a se ├«nduio╚Öa. ÔÇô Din milostiv.
MILOST├ŹV, -─é, milostivi, -e, adj., s. f. 1. Adj. Milos, ├«ndur─âtor; binevoitor, ├«ng─âduitor, iert─âtor; p. ext. bun, bl├ónd. ÔÖŽ (Substantivat, m.) Epitet dat lui Dumnezeu. 2. Adj. Darnic, generos. 3. S. f. (Bot.) Veninari╚Ť─â. ÔÇô Din sl. milostiv┼ş.
MILOSTIV├Ź, milostivesc, vb. IV. Refl. A fi cuprins de mil─â1, a i se face mil─â1 (de cineva); a se ├«ndura, a se ├«ndupleca; a se ├«nduio╚Öa. ÔÇô Din milostiv.
MILOST├ŹV, -─é, milostivi, -e, adj. Plin de mil─â (1), milos, ├«ndur─âtor; p. ext. bun, bl├«nd. Milostiv te crede lumea, dar nu eu, c─âci te ghicesc. DAVILA, V. V. 178. Osta╚Öul acesta e un om bun la inim─â ╚Öi milostiv. CREANG─é, P. 298. Alearg─â la Trifan, C─â este foarte bl├«nd ╚Öi milostiv ╚Ť─âran. DONICI, F. 52. ÔÖŽ Binevoitor, ├«ng─âduitor, iert─âtor. Cucoana e ╚Ťifnoas─â ╚Öi ├«ndr─âcit─â cum nu se mai poate, dar conul Grigori╚Ť─â, cum ├«l ╚Öti╚Ťi, drept ╚Öi milostiv. REBREANU, R. I 239. Milostive dumnezeu, Nu m─â bate a╚Öa r─âu. JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 430. ÔÖŽ Binef─âc─âtor, darnic. Na-╚Ťi ├«mprumutul ├«napoi, c─âci noi nu avem trebuin╚Ť─â de bani. Ia, numai am vrut s─â dovedesc lui Petre, c├«t e╚Öti tu de milostiv. CREANG─é, P. 300. ÔŚŐ Fig. Bl├«nd tainele vi le desface Din s├«nu-i milostiva glie, C─âci toat─â floarea v─â cunoa╚Öte ╚śi toat─â frunza ei v─â ╚Ötie. GOGA, P, 9.
MILOST├ŹV─é, milostive, s. f. (Bot.) Veninari╚Ť─â. Iat─â mint─â, s─âbiu╚Ť─â... s─âlvie, milostiv─â. NEGRUZZI, S. I 97.
MILOSTIV├Ź, milostivesc, vb. IV. Refl. (Popular; adesea urmat de determin─âri introduse prin prep. ┬źde┬╗, ┬źspre┬╗, ┬źasupra┬╗ sau ┬źcu┬╗) A se ar─âta milostiv (1), a ├« se face mil─â (de cineva); a se ├«ndura. O╚Öteanul se milostivi de d├«nsa ╚Ö-o ├«nvoi s─â ias─â la lumina lunii. SADOVEANU, O. VIII 230. Dumnezeu s─â se milostiveasc─â cu ea ╚Öi s─â-i d─âruiasc─â, un copil. ╚śEZ. II 200. De-mp─ârat a se ruga, Ca s─â se milostiveasc─â ╚śi roaba s─â-i d─âruiasc─â. TEODORESCU, P. P. 117. ÔŚŐ Tranz. fact. (Rar) Chinurile ce am tras m─â milostivesc spre ale tale. NEGRUZZI, S. III 387. ÔÖŽ A da de poman─â, a milui.
milost├şv adj. m., pl. milost├şvi; f. milost├şv─â, pl. milost├şve
milost├şv─â (plant─â) s. f., g.-d. art. milost├şvei
!milostiv├ş (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se milostiv├ę╚Öte, imperf. 3 sg. se milostive├í; conj. prez. 3 s─â se milostive├ísc─â
milost├şv adj. m., pl. milost├şvi; f. sg. milost├şv─â, pl. milost├şve
milost├şv─â (bot.) s. f., g.-d. art. milost├şvei
milostiv├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. milostiv├ęsc, imperf. 3 sg. milostive├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. milostive├ísc─â
MILOST├ŹV adj. 1. v. bun. 2. binevoitor, comp─âtimitor, ├«ng─âduitor, ├«n╚Ťeleg─âtor, m─ârinimos, milos, (├«nv.) milos├órd, priincios, priitor. (S-a ar─âtat ~ fa╚Ť─â de nevoile lor.) 3. v. caritabil. 4. v. iert─âtor.
MILOST├ŹV─é s. v. avr─âmeas─â, avr─âmeasc─â, veninari╚Ť─â.
MILOSTIV├Ź vb. v. ├«ndura.
Milostiv Ôëá nemilostiv
MILOST├ŹV ~─â (~i, ~e) 1) Care manifest─â mil─â; sensibil la suferin╚Ťele ╚Öi nenorocirile altora; milos; ├«ndur─âtor; cru╚Ť─âtor. 2) Care v─âde╚Öte bun─âtate ╚Öi c─âldur─â sufleteasc─â; blajin. /<sl. milostivu
A SE MILOSTIV├Ź m─â ~├ęsc intranz. A fi milostiv; a manifesta mil─â. /Din milostiv
avr─âmeas─â f. (Banat) buruian─â de leac ce cre╚Öte ├«n livezi numit─â ╚Öi milostiv─â (Gratiola): avr─âmeasa se culege ├«n Dumineca Rusaliilor, servind ca leac pentru tuse, ca farmec pentru dragoste. [Cf. rus. AVRAN┼Č, centauree]. V. c├órstineas─â.
milostiv a. aplecat la mil─â: bun, bl├ónd, iert─âtor. [Slav. MILOSTIV┼Č].
milostiv─â f. 1. plant─â de b─âl╚Ťi numit─â ╚Öi mila Domnului (Gratiola); 2. Tr. pl. nume eufemistic dat Ielelor.
milostiv├Č v. 1. a comp─âtimi foarte, a se ├«ndura; 2. fam. a condescinde.
milost├şv, -─â adj. (vsl. milostiv┼ş). Milos, mizericordios, caritabil, filantrop, ─şert─âtor, clement: bo─şeru trebu─şe s─â fie milostiv. S. f. Potroac─â, veninari╚Ť─â, o buru─şan─â. ÔÇô Vech─ş milost├şvnic (vsl. milostiv─şn┼ş).
milostiv├ęsc (m─â) v. refl. (d. milostiv). M─â ├«ndur, binevo─şesc a ajuta, simt mil─â: a te milostivi de cineva, s─â aju╚Ť─ş pe cineva. ÔÇô ├Än Olt. m─â milesc (NPl. Ceaur, 71). V. ├«nmilo╚Öez.
MILOSTIV adj. 1. (BIS.) bun, ├«ndur─âtor, ├«ng─âduitor, milos, (├«nv. ╚Öi reg.) milostivnic, (├«nv.) cru╚Ť─âtor, milos├«rd, milos├«rdnic, mizericordios. (Divinitate ~.) 2. binevoitor, comp─âtimitor, ├«ng─âduitor, ├«n╚Ťeleg─âtor, m─ârinimos, milos, (├«nv.) milos├«rd, priincios, priitor. (S-a ar─âtat ~ fa╚Ť─â de nevoile lor.) 3. caritabil, filantropic, milos. (Inim─â ~.) 4. iert─âtor, indulgent, ├«ndur─âtor, ├«ng─âduitor, (livr.) clement. (Fi╚Ťi mai ~ cu ei!)
milostivă s. v. AVRĂMEASĂ. AVRĂMEASCĂ. VENINARIȚĂ.
milostive s. pl. v. IELE.
MILOSTIVI vb. a se îndura, (Olt.) a se mili, (înv.) a se bineviea, a se milcui, a se milosîrdi, a se milostivnici, a se milui, a proerisi. (S-a ~ de el și l-a iertat.)

Milostivi dex online | sinonim

Milostivi definitie

Intrare: milostivi
milostivi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: milostiv
milostiv adjectiv