milostenie definitie

11 definiții pentru milostenie

MILOSTÉNIE, milostenii, s. f. 1. Binefacere, pomană. ♦ Spec. Danie făcută unei mănăstiri, unei biserici. 2. (Înv.) Milă1 (1); altruism. – Din sl. milostinija, prin apropiere de cuvinte formate cu suf. -enie.
MILOSTÉNIE, milostenii, s. f. 1. Binefacere, pomană. ♦ Spec. Danie făcută unei mănăstiri, unei biserici. 2. (Înv.) Milă1 (1); altruism. – Din sl. milostinija, prin apropiere de cuvinte formate cu suf. -enie.
MILOSTÉNIE, milostenii, s. f. 1. Binefacere, pomană, milă (2). Făcu milostenie ologului din ușa bisericii. DUMITRIU, B. F. 138. Am pățit și noi ca un cerșitori, care ședea pe comoară și cerea milostenie. CREANGĂ, P. 134. ♦ Danie făcută unei mănăstiri, unei biserici etc. Maicele din schit primeau din cînd în cînd milostenii. GALACTION, O. I 315. 2. (Învechit) Milă (1), altruism. Puterea milosteniei și inima ta cea bună te ajută. CREANGĂ, P. 214.
milosténie (-ni-e) s. f., art. milosténia (-ni-a), g.-d. art. milosténiei; pl. milosténii, art. milosténiile (-ni-i-)
milosténie s. f. (sil. -ni-e), art. milosténia (sil. -ni-a), g.-d. art. milosténiei; pl. milosténii, art. milosténiile (sil. -ni-i-)
MILOSTÉNIE s. v. ajutor, bunăvoință, grație, har, îndurare, îngăduință, înțelegere, mărinimie, milă, milostivire, pomană.
MILOSTÉNIE ~i f. 1) Sentiment de compătimire față de suferințele și nenorocirile altora; milă; compasiune. 2) Dar făcut unui nevoiaș; milă. /<sl. milostinija
milostenie f. dare de milă, ofrandă caritabilă. [Slav. MILOSTYNĬA, mizericordie].
milosténie f. (vsl. milostynĭ). Pomană, caritate, ajutarea nenorociților.
milostenie s. v. AJUTOR. BUNĂVOINȚĂ. GRAȚIE. HAR. ÎNDURARE. ÎNGĂDUINȚĂ. ÎNȚELEGERE. MĂRINIMIE. MILĂ. MILOSTIVIRE. POMANĂ.
milostenie, milostenii s. f. (intl.) amnistie, grațiere

milostenie dex

Intrare: milostenie
milostenie substantiv feminin
  • silabisire: -ni-e