Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru milostenie

MILOST├ëNIE, milostenii, s. f. 1. Binefacere, poman─â. ÔÖŽ Spec. Danie f─âcut─â unei m─ân─âstiri, unei biserici. 2. (├Änv.) Mil─â1 (1); altruism. ÔÇô Din sl. milostinija, prin apropiere de cuvinte formate cu suf. -enie.
MILOST├ëNIE, milostenii, s. f. 1. Binefacere, poman─â. ÔÖŽ Spec. Danie f─âcut─â unei m─ân─âstiri, unei biserici. 2. (├Änv.) Mil─â1 (1); altruism. ÔÇô Din sl. milostinija, prin apropiere de cuvinte formate cu suf. -enie.
MILOST├ëNIE, milostenii, s. f. 1. Binefacere, poman─â, mil─â (2). F─âcu milostenie ologului din u╚Öa bisericii. DUMITRIU, B. F. 138. Am p─â╚Ťit ╚Öi noi ca un cer╚Öitori, care ╚Öedea pe comoar─â ╚Öi cerea milostenie. CREANG─é, P. 134. ÔÖŽ Danie f─âcut─â unei m─ân─âstiri, unei biserici etc. Maicele din schit primeau din c├«nd ├«n c├«nd milostenii. GALACTION, O. I 315. 2. (├Änvechit) Mil─â (1), altruism. Puterea milosteniei ╚Öi inima ta cea bun─â te ajut─â. CREANG─é, P. 214.
milost├ęnie (-ni-e) s. f., art. milost├ęnia (-ni-a), g.-d. art. milost├ęniei; pl. milost├ęnii, art. milost├ęniile (-ni-i-)
milost├ęnie s. f. (sil. -ni-e), art. milost├ęnia (sil. -ni-a), g.-d. art. milost├ęniei; pl. milost├ęnii, art. milost├ęniile (sil. -ni-i-)
MILOST├ëNIE s. v. ajutor, bun─âvoin╚Ť─â, gra╚Ťie, har, ├«ndurare, ├«ng─âduin╚Ť─â, ├«n╚Ťelegere, m─ârinimie, mil─â, milostivire, poman─â.
MILOST├ëNIE ~i f. 1) Sentiment de comp─âtimire fa╚Ť─â de suferin╚Ťele ╚Öi nenorocirile altora; mil─â; compasiune. 2) Dar f─âcut unui nevoia╚Ö; mil─â. /<sl. milostinija
milostenie f. dare de mil─â, ofrand─â caritabil─â. [Slav. MILOSTYN─ČA, mizericordie].
milost├ęnie f. (vsl. milostyn─ş). Poman─â, caritate, ajutarea nenoroci╚Ťilor.
milostenie s. v. AJUTOR. BUNĂVOINȚĂ. GRAȚIE. HAR. ÎNDURARE. ÎNGĂDUINȚĂ. ÎNȚELEGERE. MĂRINIMIE. MILĂ. MILOSTIVIRE. POMANĂ.
milostenie, milostenii s. f. (intl.) amnistie, gra╚Ťiere

Milostenie dex online | sinonim

Milostenie definitie

Intrare: milostenie
milostenie substantiv feminin
  • silabisire: -ni-e