Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

16 defini╚Ťii pentru milos

MIL├ôS, -O├üS─é, milo╚Öi, -oase, adj. 1. Plin de mil─â1, sensibil fa╚Ť─â de necazurile sau de nenorocirile altuia; bl├ónd, bun; comp─âtimitor, milostiv. 2. Care d─â de poman─â; binef─âc─âtor, darnic. ÔÇô Mil─â1 + suf. -os.
MIL├ôS, -O├üS─é, milo╚Öi, -oase, adj. 1. Plin de mil─â1, sensibil fa╚Ť─â de necazurile sau de nenorocirile altuia; bl├ónd, bun; comp─âtimitor, milostiv. 2. Care d─â poman─â; binef─âc─âtor, darnic. ÔÇô Mil─â1 + suf. -os.
MIL├ôS, -O├üS─é, milo╚Öi, -oase, adj. Plin de mil─â, sensibil (1) fa╚Ť─â de nenorocirile altuia; comp─âtimitor, milostiv. V. ├«ndur─âtor. ├Ämi face r─âu, nepoat─â, s-aud gui╚Ťind [porcul]... c-a╚Öa s├«nt eu.. milos. DELAVRANCEA, H. T. 16. Ca om milos ce era zise: scobori, bab─â, de te-nc─âlze╚Öte. RETEGANUL, P. IV 51. ╚śi cu inim─â miloas─â... un om.. fuse c├«rmaciul. CONACHI, P. 300. ÔŚŐ Fig. Ochii ei painjeni╚Ťi de lacrimi se ├«ndreptar─â spre el ad├«nci, milo╚Öi. EMINESCU, N. 76. ÔÖŽ Care d─â mil─â; binef─âc─âtor, darnic. (Fig.) Cine-i mai milos pe lume? (Somnul). SBIERA, P. 320. ÔÖŽ (Adverbial) Jalnic, trist, st├«rnind comp─âtimire. O fat─â de-mp─ârat, cer├«nd Un loc de mas, s─ârmana, ╚śi se ruga milos de bl├«nd. CO╚śBUC, P. I 66.
milós adj. m., pl. milóși; f. miloásă, pl. miloáse
milós adj. m., pl. milóși; f. sg. miloásă, pl. miloáse
MIL├ôS adj. 1. v. bun. 2. binevoitor, comp─âtimitor, ├«ng─âduitor, ├«n╚Ťeleg─âtor, m─ârinimos, milostiv, (├«nv.) milos├órd, priincios, priitor. (S-a ar─âtat ~ fa╚Ť─â de nevoile lor.) 3. v. caritabil.
MILÓS adj. v. dureros, jalnic, nenorocit, trist.
Milos Ôëá crud, feroce, nemilos
MIL├ôS ~o├ís─â (~├│╚Öi, ~o├íse) 1) Care manifest─â mil─â; sensibil la suferin╚Ťele ╚Öi nenorocirile altora; milostiv; ├«ndur─âtor. 2) Care d─â poman─â; bun la suflet; darnic; generos. /mil─â + suf. ~os
milos a. plin de milă, foarte îndurător.
mil├│s, -o├ís─â adj. (d. mil─â). Plin de mil─â, care simte mil─â p. al╚Ťi─ş, mizericordios, ├«ndur─âtor: un bo─şer milos.
milos adj. v. DUREROS. JALNIC. NENOROCIT. TRIST.
MILOS adj. 1. (BIS.) bun, ├«ndur─âtor, ├«ng─âduitor, milostiv, (├«nv. ╚Öi reg.) milostivnic, (├«nv.) cru╚Ť─âtor, milos├«rd, milos├«rdnic, mizericordios. (O divinitate ~.) 2. binevoitor, comp─âtimitor, ├«ng─âduitor, ├«n╚Ťeleg─âtor, m─ârinimos, milostiv, (├«nv.) milos├«rd, priincios, priitor. (S-a ar─âtat ~ fa╚Ť─â de nevoile lor.) 3. caritabil, filantropic, milostiv. (Inim─â ~.)
M├ŹLOS, insul─â vulcanic─â, greceasc─â, ├«n M. Egee (arh. Ciclade); 158 km2. Localit. pr.: Milos ╚Öi Adamas. Relief muntos cu alt. de 776 m. Clim─â ╚Öi vegeta╚Ťie mediteraneene. Gr├óu, porumb, m─âslini. Pescuit. Expl. de marmur─â. Izv. termale. Aici a fost descoperit─â, ├«n 1820, celebra statuie ÔÇ×Venus din MiloÔÇŁ (azi ├«n Muzeul Luvru).
Miloș, -ca v. Mil II 1.
Venus din Milosu expr. (er., înv.) femeie de moravuri ușoare.

Milos dex online | sinonim

Milos definitie

Intrare: milos
milos adjectiv
Intrare: Miloș
Miloș