Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

15 defini╚Ťii pentru milogit

MILOG├Ź, milogesc, vb. IV. Refl. A cere de poman─â; a cer╚Öi. ÔÖŽ A se ruga de cineva cu st─âruin╚Ť─â, ├«njositor, pentru a ob╚Ťine ceva. ÔÇô Din milog.
MILOG├ŹT, -─é, milogi╚Ťi, -te, adj. (Rar; despre voce, grai) Pl├óng─âtor, pl├óng─âre╚Ť. ÔÇô V. milogi.
MILOG├Ź, milogesc, vb. IV. Refl. A cere de poman─â; a cer╚Öi. ÔÖŽ A se ruga de cineva cu st─âruin╚Ť─â, ├«njositor, pentru a ob╚Ťine ceva. ÔÇô Din milog.
MILOG├ŹT, -─é, milogi╚Ťi, -te, adj. (Rar; despre voce, grai) Pl├óng─âtor, pl├óng─âre╚Ť. ÔÇô V. milogi.
MILOG├Ź, milogesc, vb. IV. Refl. A se ruga de cineva cu st─âruin╚Ť─â spre a ob╚Ťine ceva; a cere de poman─â, a cer╚Öi. [╚Ü─âranii] s├«nt sili╚Ťi s─â cer╚Öeasc─â pur ╚Öi simplu.. s─â se milogeasc─â pentru porumb. REBREANU, R. I 223. O feti╚Ť─â, c-un panera╚Ö de flori, se tot miloge╚Öte pe l├«ng─â noi, c-un aer de sf├«╚Öietoare mizerie. VLAHU╚Ü─é, O. A. 442. C├«nd vedea drume╚Ť... l─âsa baba covrigul din gur─â, ├«ntindea dreapta ╚Öi se milogea tinguios numai din v├«rful limbii. CARAGIALE, O. III 51. ÔŚŐ Tranz. (Neobi╚Önuit) Milogea sprijinul unui om ╚Öi pe omul acela nu-l socotea vrednic de stim─â. C. PETRESCU, C. V. 62.
MILOG├ŹT, -─é, milogi╚Ťi, -te, adj. (Mai ales despre voce, grai) Pl├«ng─âtor, pl├«ng─âre╚Ť. Zmeul se apropie... cu grai milogit. ISPIRESCU, L. 126.
!milog├ş (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se milog├ę╚Öte, imperf. 3 sg. se miloge├í; conj. prez. 3 s─â se miloge├ísc─â
milog├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. milog├ęsc, imperf. 3 ag. miloge├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. miloge├ísc─â
MILOG├Ź vb. a cer╚Öi, (pop.) a prosti, (Transilv. ╚Öi Maram.) a coldui, (├«nv.) a calici, a cer╚Öetori, (arg.) a mangli. (A ~ pe la col╚Ťuri de strad─â.)
MILOG├ŹT s. cer╚Öeal─â, cer╚Öetorie, cer╚Öit, milogeal─â, (rar) cer╚Öetorit, (├«nv. ╚Öi reg.) prosteal─â, (arg.) mangleal─â. (Umbl─â cu ~ul.)
A SE MILOG├Ź m─â ~├ęsc intranz. 1) A adopta o atitudine de inferioritate (fa╚Ť─â de cineva) implor├ónd (pentru a ob╚Ťine ceva). 2) A umbla cu cerutul; a cer╚Öi. /Din milog
milog├Č v. 1. a cere de mil─â; 2. fig. a implora cu f─â╚Ť─ârnicie: veni milogindu-se la muma voinicului ISP.
milog├ęsc (m─â) v. refl. (d. milog sa┼ş d. s├«rb. milolagati, a lingu╚Öi, a min╚Ťi fin). Cer╚Öesc, cer de poman─â. Fig. Implor prea umil: i se milogea pentru fiu e─ş.
MILOGI vb. a cere, a cer╚Öi, (pop.) a prosti, (Transilv. ╚Öi Maram.) a coldui, (├«nv.) a calici, a cer╚Öetori, (arg.) a mangli. (A ~ pe la col╚Ťuri de strad─â.)
MILOGIT s. cerșeală, cerșetorie, cerșit, milogeală, (rar) cerșetorit, (înv. și reg.) prosteală, (arg.) mangleală. (Umblă cu ~.)

Milogit dex online | sinonim

Milogit definitie

Intrare: milogit
milogit adjectiv
Intrare: milogi
milogi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a