Dicționare ale limbii române

36 definiții pentru militare

MÉDICO-MILITÁR, -Ă, medico-militari, -e, adj. Care se referă la problemele medicale ale armatei. – Medico- + militar.
MILITÁ, militez, vb. I. Intranz. A desfășura o activitate intensă într-un domeniu social, politic, cultural; a lupta pentru un principiu, pentru o cauză. – Din fr. militer.
MILITÁR, -Ă, militari, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din cadrele armatei sau care este chemată în armată pentru efectuarea stagiului militar, la concentrare sau la mobilizare; ostaș, oștean. 2. Adj. Care aparține armatei sau militarilor (1), privitor la armată sau la militari, specific armatei sau militarilor; făcut după principii proprii armatei; milităresc, ostășesc. ◊ Serviciu (sau stagiu) militar = stagiu pe care trebuie să-l efectueze toți bărbații valizi ai unei țări în care există această obligație. ♦ Realizat sau efectuat prin sau de către armată. – Din fr. militaire, lat. militaris, germ. Militär.
MEDICO-MILITÁR, -Ă, medico-militari, -e, adj. Care se referă la problemele medicale ale armatei. – Medico- + militar.
MILITÁ, militez, vb. I. Intranz. A desfășura o activitate intensă într-un domeniu social, politic, cultural; a lupta pentru un principiu, pentru o cauză. – Din fr. militer.
MILITÁR, -Ă, militari, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din cadrele armatei sau care își face stagiul militar; ostaș, oștean. 2. Adj. Care aparține armatei sau militarilor (1), privitor la armată sau la militari, specific armatei sau militarilor; făcut după principii proprii armatei; milităresc, ostășesc. ◊ Serviciu (sau stagiu) militar = stagiu pe care sunt obligați să-l presteze toți bărbații valizi ai unei țări. ♦ Realizat sau efectuat prin sau de către armată. – Din fr. militaire, lat. militaris, germ. Militär.
MEDICO-MILITÁR, -Ă, medico-militari, -e, adj. Care se referă la problemele de medicină ivite în armată sau avînd legătură cu practica medicinei în armată.
MILITÁ, militez, vb. I. Intranz. A dezvolta o activitate intensă, a lupta (sprijinind sau combătînd un principiu, o tendință, o acțiune etc.). V. activa. Nicolaie Bălcescu a fost unul dintre luptătorii progresiști de acum un veac, care au militat pentru independența și pentru unirea Principatelor dunărene. SADOVEANU, E. 49.
MILITÁR1, militari, s. m. (În opoziție cu civil) Persoană care face parte din cadrele armatei sau care își face stagiul militar (indiferent de grad). V. ostaș, oștean. Drept să vă spun, ca vechi militar care am făcut campania cu rușii în tinerețe, îi admir. SADOVEANU, M. C. 92. Frumos, domnule maior, foarte frumos. Ce fel de cavaler ești dumneata? Ce fel de militar ești dumneata? SEBASTIAN, T. 38. Frunză verde de stejar, M-a dat satul militar. TEODORESCU, P. P. 300.
MILITÁR2, -Ă, militari, -e, adj. 1. Care ține de armată; al armatei, ostășesc. In clipa supremă a despărțirii, la vasele militare n-au loc acele scene de îmbrățișări, lacrime, strigăte și gălăgie, care se petrec la plecarea vaselor de pasageri. BART, E. 234. Ființa funcționarilor civili și militari... da acestei priveliști o pompă solemnă. NEGRUZZI, S. I 36. Constantin Mavrocordat, la 1739, desființa de tot vechea organizare militară a țării. BĂLCESCU, O. I 32. ◊ Serviciu militar = stagiu obligatoriu în armată pentru toți cetățenii valizi. Tren militar = tren care transportă trupe și materiale. Tremd militar e-aici de două zile. VINTILĂ, O. 11. ♦ Care se bazează pe armată. Ofensivă militară. 2. Privitor la război, de război; războinic. [AL. DONICI] s-a dus la Petersburg și a intrat în corpul de cădeți, însă avea el oare vocațiune pentru arta militară? NEGRUZZI, S. I 332.
médico-militár adj. m., pl. médico-militári; f. médico-militáră, pl. médico-militáre
militá (a ~) vb., ind. prez. 3 militeáză
militár adj. m., s. m., pl. militári; adj. f. militáră, pl. militáre
médico-militár adj. m. militar
militá vb., ind. prez. 1 sg. militéz, 3 sg. și pl. militeáză
militár adj. m., s. m., pl. militári; f. sg. militáră, pl. militáre
militáre s. f., g.-d. art. militării
MILITÁR s., adj. 1. s. v. ostaș. 2. adj. cazon, milităresc, ostășesc, soldățesc, (rar) marțial, (pop.) cătănesc, (înv.) oștenesc, oștesc, voinicesc. (Uniformă ~.) 3. adj. v. armat.
MEDICO-MILITÁR, -Ă adj. Referitor la medicina militară. [< medico- + militar].
MILITÁ vb. I. intr. A lupta intens pentru un principiu, pentru o cauză etc. [< fr. militer, it., lat. militare].
MILITÁR, -Ă adj. Care ține de armată; ostășesc. ◊ Serviciu militar = stagiu făcut în armată de un cetățean. ♦ Care se bazează pe armată; care ține de război; războinic. // s.m. Persoană care aparține cadrelor active ale armatei; ostaș. [Cf. fr. militaire, it. militare, lat. militaris, militarius].
MÁNU MILITÁRI loc. adv. prin folosirea forței armate. (< lat. manu militari)
MEDICO-MILITÁR, -Ă adj. referitor la medicina militară. (< medico- + militar)
MILITÁ vb. intr. a lupta intens pentru un principiu, pentru o cauză etc. (< fr. milliter, lat. militare)
MILITÁR, -Ă I. adj. care ține de armată; ostășesc. ♦ stagiu ~ = stagiu făcut în armată de un cetățean. ♦ care se bazează pe armată; de război. II. s. m. cel care aparține cadrelor active ale armatei. (< fr. militaire, lat. militaris, germ. Militär)
militá (militéz, militát), vb. – A lupta. Fr. militer. – Der. militant, adj., din fr. militant; militar, adj., din fr. militaire; milităresc, adj. (cazon); militărește, adv. (ca militarii); militărie, s. f. (viață, carieră de militar); militărime, s. f. (reuniune, grup de militari); militarism, s. n., din fr. militarisme; militariza, vb., din fr. militariser; demilitariza, vb., din fr. démilitariser; milităros, adj. (războinic, curajos, hotărît, mîndru); miliție, s. f., din fr. milice, în parte prin rus. milicija; milițian, s. m.
A MILITÁ ~éz intranz. 1) A participa în mod activ la viața social-politică. 2) A desfășura o luptă intensă pentru biruința unei idei sau a unei cauze. 3) A constitui o dovadă, un argument pentru ceva; a pleda. Aceste dovezi militează în favoarea noastră. /<fr. militer
MILITÁR1 ~ă (~i, ~e) Care ține de armată sau de militari; propriu armatei sau militarilor. Aviație ~ă. ◊ Serviciu ~ durată de instruire a cetățenilor în rândurile forțelor armate. /<fr. militaire, lat. militaris, germ. Militär
MILITÁR2 ~i m. Persoană care își face stagiul militar sau face parte din cadrele armatei; ostaș; soldat. /<fr. militaire, lat. militaris, germ. Militär
medico-militar a. privitor la medicina militară: Institutul medico-militar.
milità v. a fi sau nu în favoarea cuiva: aceste dovezi militează în contra voastră.
militar a. 1. relativ la răsboiu: artă militară; 2. ce ține de armată: costum militar. ║ m. oștean, soldat.
*militár, -ă adj. (lat. militaris, d. miles, militis, soldat). Ostășesc, relativ la soldațĭ saŭ la ofițerĭ, la armată, la războĭ: haĭne militare, școală militară, preparative militare. Războĭnic, ĭubitor de armată: Romaniĭ eraŭ un popor militar. S. m. Care face parte din armată (soldat saŭ ofițer), ostaș, oștean. Adv. Militarmente.
*militéz v. intr. (lat. mílito, -áre). Combat, lupt, fac serviciŭ militar. Fig. Îs în favoarea saŭ contra cuĭva: faptele luĭ militează pentru el.
MILITAR s., adj. 1. s. ostaș, oștean, soldat, (Transilv.) cătană, (în unele colinde) stratiot, (înv.) săgar, voinic. 2. adj. cazon, milităresc, ostășesc, soldățesc, (rar) marțial, (pop.) cătănesc, (înv.) oștenesc, oștesc, voinicesc. (Uniformă ~.) 3. adj. armat. (Conflict ~.)
CINEMATOGRAFIE AVIATICĂ MILITARĂ înregistrări ale atacurilor, bombardamentelor, luptelor aeriene, lansărilor de parașutiști, a comportării în zbor a unei aeronave în vedere unei analize ulterioare.

militare definitie

militare dex

Intrare: milita
milita verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: militare
militare infinitiv lung
Intrare: militar (adj.)
militar 1 adj. adjectiv
Intrare: medico-militar
medico-militar adjectiv
medical adjectiv
militar 1 adj. adjectiv
Intrare: militară
militară substantiv feminin
Intrare: militar (s.m.)
militar 2 s.m. admite vocativul substantiv masculin