militant definitie

12 definiții pentru militant

MILITÁNT, -Ă, militanți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care militează, care luptă intens pentru un principiu, pentru o cauză, care desfășoară o activitate susținută într-un domeniu social, politic, cultural; luptător, combatant. – Din fr. militant.
MILITÁNT, -Ă, militanți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care militează, care luptă intens pentru un principiu, pentru o cauză, care desfășoară o activitate intensă într-un domeniu social, politic, cultural; luptător, combatant. – Din fr. militant.
MILITÁNT, -Ă, militanți, -te, adj. Care militează, care luptă intens pentru un principiu, o cauză etc. Un Nicolaie Bălcescu, un Alecu Russo, oricît de deosebite ar fi temperamentele lor individuale, coincid prin acea tendință activă, practică și militantă a scrisului lor. VIANU, P. 23. ♦ (Substantivat) Luptător, combatant. [Alecsandri] a fost un militant neobosit, luptînd cu însuflețire în toate domeniile progresului. SADOVEANU, E. 58.
militánt adj. m., s. m., pl. militánți; adj. f., s. f. militántă, pl. militánte
militánt adj. m., s. m., pl. militánți; f. sg. militántă, pl. militánte
MILITÁNT s. combatant. (Un ~ activ pe tărâmul culturii.)
MILITÁNT, -Ă adj. Care militează pentru un principiu, pentru o cauză. // s.m. și f. Luptător, combatant; activist. [Cf. fr. militant].
MILITÁNT, -Ă adj., s. m. f. (cel) care militează; luptător, combatant. (< fr. militant)
MILITÁNT ~tă (~ți, ~te) și substantival Care militează; combatant. Politică ~tă. /<fr. militant
militant a. care luptă: politică militantă.
*militánt, -ă adj. (lat. militans, -ántis, fr. militant). Care militează, luptă, combate. A face politică militantă, a lua parte activă și pe față în politică.
MILITANT s. combatant. (Un ~ activ pe tărîmul culturii.)

militant dex

Intrare: militant (adj.)
militant adjectiv
Intrare: militant (s.m.)
militant substantiv masculin