milităros definitie

9 definiții pentru milităros

MILITĂRÓS, -OÁSĂ, milităroși, -oase, adj. Specific militarilor, de militar; p. ext. rigid, aspru. – Militar + suf. -os.
MILITĂRÓS, -OÁSĂ, milităroși, -oase, adj. Specific militarilor, de militar; p. ext. rigid, aspru. – Militar + suf. -os.
MILITĂRÓS, -OÁSĂ, milităroși, -oase, adj. (Despre oameni și manifestările lor) De militar, milităresc; p. ext. aspru, rigid. Maiorul, deși de felul lui foarte milităros, nu mai ține socoteală de nimic, nu mai respectă nici pe superiori. CAMIL PETRESCU, O. II 240. ◊ (Substantivat) A strigat, vrînd șă facă pe militărosul. PAS, Z. III 12.
militărós adj. m., pl. milităróși; f. milităroásă, pl. milităroáse
militărós adj. m., pl. milităróși; f. sg. milităroásă, pl. milităroáse
MILITĂRÓS adj. cazon, (rar) marțial. (Purtare ~oasă.)
MILITĂRÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) Care are caracter de militar; ca un militar. 2) Care vădește severitate de militar. /militar + suf. ~os
*militărós, -oásă adj. (d. militar). Fam. Care are caracter de militar, care se poartă ca militariĭ: om milităros, purtare milităroasă. Adv. În mod milităros, țanțoș: a răspunde milităros.
MILITĂROS adj. cazon, (rar) marțial. (Purtare ~.)

milităros dex

Intrare: milităros
milităros adjectiv