militărie definitie

10 definiții pentru militărie

MILITĂRÍE s. f. Serviciu, stagiu militar; viață, profesie de militar; disciplină militară; armată, ostășie, cătănie. ◊ Expr. A lua (pe cineva) la militărie = a declara pe cineva la recrutare apt pentru serviciul militar; a încorpora (pe cineva). A-și face milităria = a efectua stagiul militar. (Fam.) A face militărie cu cineva = a se purta cu cineva aspru, a struni pe cineva. A se pune cu milităria pe cineva = a crea cuiva un regim (militar) sever, a ține din scurt. – Militar + suf. -ie.
MILITĂRÍE s. f. Serviciu, stagiu militar; viață, profesiune de militar; armată, ostășie, cătănie. ◊ Expr. A lua (pe cineva) la militărie = a declara pe cineva la recrutare apt pentru serviciul militar; a încorpora (pe cineva). A-și face milităria = a efectua stagiul militar. (Fam.) A face militărie cu cineva = a se purta cu cineva aspru, a struni pe cineva. A se pune cu milităria pe cineva = a crea cuiva un regim (militar) sever, a ține din scurt. – Militar + suf. -ie.
MILITĂRÍE s. f. Serviciul militar, viața de militar; armată, cătănie, ostășie. Feciorul dascălului Andrei... face slujba milităriei la Piatra. SADOVEANU, B. 17. ◊ Expr. A lua (pe cineva) la militărie = a încadra pe cineva, la recrutare, în categoria celor apți pentru serviciul militar. Am recrutat anul trecut și nu m-au luat la mliitărie. STANCU, D. 368. A-și face militărie = a-și face stagiul militar. (Familiar) A face militărie (cu cineva) = a acționa în mod sever, a se purta aspru cu cineva.
milităríe s. f., art. milităría, g.-d. milităríi, art. milităríei
milităríe s. f., art. milităría, g.-d. milităríi, art. milităríei
MILITĂRÍE s. 1. v. armată. 2. armată, stagiu, serviciu militar, (Transilv.) cătănie, (înv.) oștenie, soldăție. (Își face ~ la artilerie.)
MILITĂRÍE f. Serviciu militar; ostășie; soldăție. A face ~a. ◊ A lua la ~ a înrola în armată. /militar + suf. ~ie
militărie f. vieața, meseria de militar.
*milităríe f. (d. militar). Fam. Servicĭu militar, știința militară, ostășie: doĭ anĭ de militărie, în această școală se învață serios milităria. A face militărie, 1. a servi ca militar, 2. a proceda ca militar: ca să disciplineze școala, directoru a trebuit să facă adevărată militărie. V. soldățíe.
MILITĂRIE s. 1. armată, (înv. și pop.) ostășie, (reg.) miliție, (Transilv.) cătănie, (înv.) voinicie. (Merge la ~.) 2. armată, stagiu, serviciu militar, (Transilv.) cătănie, (înv.) oștenie, soldăție. (Își face ~ la artilerie.)

militărie dex

Intrare: militărie
militărie