mijlociu definitie

11 definiții pentru mijlociu

MIJLOCÍU, -ÍE, mijlocii, adj. 1. Care se găsește la mijloc în spațiu etc. ◊ Deget mijlociu (și substantivat, n.) = deget situat între arătător și inelar. 2. (Adesea substantivat) Care este al doilea născut între trei frați, considerat în raport cu aceștia. 3. Care se situează între extrema superioară și cea inferioară în ceea ce privește dimensiunea, calitatea, valoarea etc.; de mijloc, potrivit, mediu2. 4. (Sport; în sintagmele) Categorie mijlocie (mare) (și substantivat, f.) = categorie de greutate la box, lupte și haltere, situată între semimijlocie și semigrea. Categorie mijlocie mică (și substantivat f.) = categorie de greutate care cuprinde sportivii între 67 și 71 kg la box și 68 și 73 kg la lupte. – Mijloc + suf. -iu.
MIJLOCÍU, -ÍE, mijlocii, adj. 1. Care se găsește la mijlocul unei linii, al unei suprafețe, al unui spațiu etc. ◊ Deget mijlociu (și substantivat, n.) = deget care se află între arătător și inelar. 2. (Adesea substantivat) Care este al doilea dintre mai mulți frați, considerat în raport cu aceștia; mezin. 3. Care se situează între extrema superioară și cea inferioară în ceea ce privește dimensiunea, calitatea, valoarea etc.; de mijloc, potrivit, mediu2. 4. (Sport; în sintagmele) Categorie mijlocie (mare) (și substantivat, f.) = categorie de greutate la box, lupte și haltere, situată între semimijlocie și semigrea. Categorie mijlocie mică (și substantivat f.) = categorie de greutate care cuprinde sportivii între 67 și 71 kg la box și 68 și 73 kg la lupte. – Mijloc + suf. -iu.
MIJLOCÍU, -ÍE, mijlocii, adj. 1. De mijloc, la mijloc. ◊ Deget mijlociu = degetul care se află între arătător și inelar. ♦ Între două extreme; potrivit. Statură mijlocie. ♦ (Despre oameni) De înălțime potrivită. Era un bărbat mijlociu. SADOVEANU, O. I 461. 2. Care este al doilea născut dintre trei frați, care se află ca vîrstă între cel mai mare și cel mai mic dintre trei. Ceru și fata cea mijlocie să se ducă și dînsa. ISPIRESCU, L. 14. Acolo locuiește zmeul cel mijlociu. cu mult mai puternic ca cel mare, dar nu atîta cît cel mic. POPESCU, B. II 118. Iedul cel mare și cu cel mijlociu dau prin băț de obraznici ce erau. CREANGĂ, P. 19.
mijlocíu adj. m., f. mijlocíe; pl. m. și f. mijlocíi
*Oriéntul Mijlocíu (-ri-en-) s. propriu n.
mijlocíu adj. m., f. mijlocíe; pl. m. și f. mijlocíi
MIJLOCÍU adj., s. 1. adj. potrivit. (De statură, de mărime ~.) 2. adj., s. (pop.) mezin, (reg.) mijlocin. (Fratele ~.) 3. adj. mediu. (De calitate, de vârstă ~.) 4. adj. v. mediocru.
MIJLOCÍU ~íe (~íi) 1) Care se află la mijloc (între două limite); de mijloc; mediu. Statură ~e. ◊ Deget ~ cel de al treilea deget, aflat între arătător și inelar. 2) pop. (despre frați) Care s-a născut între alți doi. /mijloc + suf. ~iu
mijlociu a. 1. de mijloc; 2. mediu; 3. mediocru.
mijlocíŭ, -íe adj. (d. mijloc). Mediŭ, de mijloc: înălțime mijlocie. Mediocru, de mijloc: inteligență mijlocie.
MIJLOCIU adj., s. 1. adj. potrivit. (De statură, de mărime ~.) 2. adj., s. (pop.) mezin, (reg.) mijlocin. (Fratele ~.) 3. adj. mediu. (De calitate, de vîrstă ~.) 4. adj. comun, mediocru, potrivit. (Un elev ~.)

mijlociu dex

Intrare: mijlociu
mijlociu adjectiv