MIJLOCÉL, mijlocele, s. n. Diminutiv al lui mijloc. – Mijloc + suf. el.

MIJLOCÉL, mijlocele, s. n. Diminutiv al lui mijloc. – Mijloc + suf. el.

MIJLOCÉL, mijlocele, s. n. Diminutiv al lui mijloc (I 2). Nimeni nu m-a strîns în brață, Mijlocelul meu frîngîndu-l. COȘBUC, P, I 239. Că ți-aș prinde mijlocelul, Cum apucă lupul mielul. HODOȘ, P. P. 170. Lado, Lado, nu mai plînge, Mijlocelul nu-ți mai frînge. ALECSANDRI, P. P. 383. ◊ Fig. Și-n cea dulce legănare larba-și curmă mijlocelul. CERNA, P. 141.

mijlocél s. n., pl. mijlocéle

mijlocél s. n., pl. mijlocéle