MIÍME, miimi, s. f. Număr egal cu a mia parte dintr-o unitate; a mia parte dintr-un întreg. ♦ Unitate de măsură pentru unghiuri, folosită în geometrie, în artilerie etc. – Mie + suf. -ime.

MIÍME, miimi, s. f. Număr egal cu a mia parte dintr-o unitate; a mia parte dintr-un întreg. ♦ Unitate de măsură pentru unghiuri, folosită în geometrie, în artilerie etc. – Mie + suf. -ime.

MIÍME, miimi, s. f. Număr care este egal cu a mia parte dintr-o unitate; a mia parte dintr-un întreg. Milimetrul reprezintă o miime dintr-un metru. ▭ În aceeași miime de secundă, își mai zise că prizonierul îl face de batjocura ofițerilor. REBREANU, P. S. 145. ♦ Unitate de măsură a unghiurilor, folosită în artilerie și reprezentînd unghiul sub care se vede un metru la o distanță de o mie de metri.

miíme s. f., g.-d. art. miímii; pl. miími

miíme s. f., g.-d. art. miímii; pl. miími

MIÍME s. promilă. (O ~ dintr-un întreg.)

MIÍME ~i f. Fiecare dintre părțile egale ale unui întreg, împărțit într-o mie; a mia parte din ceva. /mie + suf. ~ime