MIHONÁ, pers. 3 mihonă, vb. I. Intranz. (Reg.) A necheza. [Var.: mihoní, pers. 3 mihonește, vb. IV] – Din mihoho.

MIHONÍ vb. IV v. mihona.

MIHONÁ, pers. 3 mihonă, vb. I. Intranz. (Reg.) A necheza. [Var.: mihoní, pers. 3 mihonește, vb. IV] – Din mihoho.

MIHONÍ vb. IV v. mihona.

MIHONÁ, pers. 3 mihonă, vb. I. Intranz. (Rar) A necheza. Ionică, înhămat la săniuță mă duce-n goană; din cînd în cînd sare și mihonă ca un mînz care zburdă. VLAHUȚĂ, O. A. II 87.

mihoná/mihoní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. míhonă/mihonéște

mihoná/mihoní vb., ind. prez. 3 sg. míhonă/ mihonéște

MIHONÍ vb. v. necheza, râncheza.

A MIHONÁ pers. 3 míhonă intranz. reg. (despre cai) A scoate sunete stridente, prelungi și răsunătoare caracteristice speciei; a necheza; a mihoti; a râncheza. [Var. a mihoni; Și mihonește] /Din mihoho

míhon, a -á și -otésc v. intr. (d. mihohó). Est. Rar. Nechez.

mihoni vb. v. NECHEZA. RÎNCHEZA.