MIGRÉNĂ, migrene, s. f. Durere de cap intensă, de obicei pe o singură parte, însoțită de greață, de vărsături etc. – Din fr. migraine.

MIGRÉNĂ, migrene, s. f. Durere de cap intensă, de obicei pe o singură parte, însoțită de greață, de vărsături etc. – Din fr. migraine.

MIGRÉNĂ, migrene, s. f. Durere de cap (de origine variată). Cu capul dogorit de un început de migrenă, mi-am auzit numele pronunțat. GALACTION, O. I 58. Am o migrenă grozavă. NEGRUZZI, S. III 57.

migrénă (mi-gre-) s. f., g.-d. art. migrénei; pl. migréne

migrénă s. f. (sil. -gre-), g.-d. art. migrénei; pl. migréne

MIGRÉNĂ s. (MED.) (înv.) micranie.

MIGRÉNĂ s.f. Durere de cap (localizată într-o anumită regiune a capului și însoțită de tulburări digestive). [< fr. migraine].

MIGRÉNĂ s. f. cefalee (localizată într-o anumită regiune a capului și însoțită de tulburări digestive). (< fr. migraine)

MIGRÉNĂ ~e f. 1) Durere intensă care afectează o singură parte a capului și care se manifestă sub formă de crize, însoțite de greață și vărsături. 2) Durere de cap. /<fr. migraine

migrenă f. durere numai într’o parte a capului (= fr. migraine).

*migrénă f., pl. e (fr. migraine, d. lat. hemicránia, îld. hemicranéum, d. vgr. emikrania, d. ῾emi, jumătate, semi, și kranion, krânon, craniŭ, cap). Durere care cuprinde numaĭ jumătate de cap și care constitue o chinuitoare boală cronică.

MIGRENĂ s. (MED.) (înv.) micranie.