12 definiții pentru migrator

MIGRATÓR, -OÁRE, migratori, -oare, adj. Care migrează; călător. – Din fr. migrateur.
MIGRATÓR, -OÁRE, migratori, -oare, adj. Care migrează; călător. – Din fr. migrateur.
MIGRATÓR, -OÁRE, migratori, -oare, adj. (Livresc, mai ales despre păsări) Care migrează. Două rînduri de valuri, ca triunghiul pe care îl scriu toamna pe cer păsările migratoare. BOGZA, C. O. 406. O, cocostîrci, dragi păsări migratoare Ce primăvara-n fiecare an Veniți cu vești... Ca niște albe plicuri zburătoare. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 73. – Variantă: migrătór, -oáre (MARIAN, O. II 296) adj.
MIGRĂTÓR, -OÁRE adj. v. migrator.
migratór (mi-gra-) adj. m., pl. migratóri; f. sg. și pl. migratoáre
migratór adj. m. (sil. -gra-), pl. migratóri; f. sg. și pl. migratoáre
MIGRATÓR adj. călător, (reg.) mutător. (Păsări ~oare.)
Migrator ≠ sedentar
MIGRATÓR, -OÁRE adj. Care migrează, călător; migratoriu. [Cf. lat. migrator, fr. migrateur].
MIGRATÓR, -OÁRE adj. care migrează (1). (< fr. migrateur, lat. migrator)
MIGRATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care migrează; călător. Păsări ~oare. /<fr. migrateur
MIGRATOR adj. călător, (reg.) mutător. (Păsări ~.)
Intrare: migrator (adj.)
migrator adjectiv
  • silabisire: -gra-
Intrare: migrător
migrător
Intrare: migrator (s.m.)
  • silabisire: -gra-