MIGĂLÍ, migălesc,
vb. IV.
Tranz. A lucra încet, cu răbdare și cu minuțiozitate. Lua calapodul sau pantoful pe care pînă atunci îl migălise. ARDELEANU, D. 64. Dan... migălea fiecare frază și-și tortura capul pentr-un epitet. VLAHUȚĂ, O. A. 261. ◊
Absol. Se așeza la masa de scris unde migălea cu necurmare pînă la douăsprezece. C. PETRESCU, C. V. 142. – Variantă:
migăi (CREANGĂ, P. 6, DONICI, F. 19)
vb. IV.
migălí (migălésc, migălít), vb. – A-și da silința, a se concentra asupra, a face ceva încet și cu grijă. Creație expresivă (Graur, BL, IV, 93),
cf. cîrcăli, mocoși, sucăli etc. Legătura cu
sl. migati „a închide ochii” (Cihac, II, 195), cu mic (Tiktin) sau cu miji (Scriban) este improbabilă.
Var. Mold. migăi,
Olt. migoroși,
Munt. pigăli, piguli, ultima și cu sensul de „a ciuguli”,
cf. ciuguli.
Der. migală,
s. f. (meticulozitate, amănunt, chițibuș), postverbal; migăleală (
var. piguleală, folosită numai de Caragiale),
s. f. (amănunțime, fleac; lucru îngrijit); migălos,
adj. (meticulos, minuțios); migăială,
s. f. (meticulozitate); migălitură,
s. f. (meticulozitate); migoroșeală,
s. f. (
Olt., minuțiozitate).
migălésc v. tr. și intr. (cp. cu pg. migar, a fărămiți, și cu mijesc, vsl. mužati și migati). Lucrez la lucrurĭ micĭ, lucrez minuțios, mă ocup de lucrurĭ micĭ: a migăli o broderie, la o broderie; femeĭa migălea pin casă. V. refl. Mă bosîncesc, mă ostenesc la lucrurĭ meticuloase (de ex., alegînd grîu de neghină). În est
migăĭesc. V.
alambichez.