Dicționare ale limbii române

9 definiții pentru miezuină

MIEZUÍNĂ, miezuini, s. f. (Pop.) 1. Hat, răzor (între ogoare). 2. Gard care desparte două case, două proprietăți. [Pl. și: miezuine] – Cf. miez, mejdină.
MIEZUÍNĂ, miezuine, s. f. (Pop.) 1. Hat, răzor (între ogoare). 2. Gard care desparte două case. – Cf. miez, mejdină.
MIEZUÍNĂ, miezuine, s. f. (Regional) Brazdă, fîșie îngustă de pămînt care formează hotarul dintre două locuri; hat, răzor. Ține porumbei, și a mai sădit și-un șir de salcîmi de-a lungul miezuinei. SLAVICI, N. I 252. – Pronunțat: mie-.
miezuínă (pop.) s. f., g.-d. art. miezuínii; pl. miezuíni
miezuínă s. f., g.-d. art. miezuínii; pl. miezuíni
MIEZUÍNĂ s. v. frontieră, graniță, hat, hotar, limită teritorială, răzor.
mezuínă și mĭezuínă f., pl. ĭ și e (var. din mejdină saŭ ceh. mezina, mezuină, după vizuină. V. mejdină). Munt. Trans. Hat, răzor, răstav, hotar între ogoare. – În BSG. 1922, 163: (Prah.): mĭezuină, hotar de gard. În Bc. (rev. I. Crg. 6, 315) mizuină, livadă lîngă casă.
mĭezuínă, V. mezuină.
miezui s. v. FRONTIERĂ. GRANIȚĂ. HAT. HOTAR. LIMITĂ TERITORIALĂ. RĂZOR.

miezuină definitie

miezuină dex

Intrare: miezuină (pl. -e)
miezuină pl. -e
Intrare: miezuină (pl. -i)
miezuină pl. -i