mieunat definitie

2 intrări

21 definiții pentru mieunat

MIEUNÁ, pers. 3 miáună, vb. I. Intranz. (Despre pisici) A scoate sunetul caracteristic speciei, a face miau, a miorlăi. [Pr.: mie-u-. – Var.: mioní vb. IV] – Din miau.
MIEUNÁT, mieunaturi, s. n. Faptul de a mieuna; sunetul caracteristic al pisicii; miaun, miaut. [Pr.: mie-u-] – V. mieuna.
MIONÍ vb. IV v. mieuna.
MIEUNÁ, pers. 3 miáună, vb. I. Intranz. (Despre pisici) A scoate sunetul caracteristic speciei, a face miau, a miorlăi. [Pr.: mie-u-. – Var.: mioní vb. IV] – Din miau.
MIEUNÁT, mieunaturi, s. n. Faptul de a mieuna; sunetul caracteristic al pisicii; miaun, miaut. [Pr.: mie-u-] – V. mieuna.
MIONÍ vb. IV v. mieuna.
MIEUNÁ, pers. 3 miaună, vb. I. Intranz. (Despre pisici) A scoate un mieunat. Drept sub nasul lui, motanul A venit să miaune. TOPÎRCEANU, M. 39. Scîrțiie de vînt fereasta, În pod miaună motanii. EMINESCU, O. I 46.
MIEUNÁT s. n. Strigătul caracteristic al pisicii. O privi deodată un pui cenușiu de miță, cu ochi rotunzi, și-și ceru dreptul de lapte c-un mieunat subțirel. SADOVEANU, 32. Parcă mai aud mieunatul unei mițe, țîrîitul unei lăcuste, ciripitul unor sturzi. IONESCU-RION, C. 46.
mieuná (a ~) (mie-u-) vb., ind. prez. 3 miáună; conj. prez. 3 să miáune
mieunát (mie-u-) s. n., pl. mieunáturi
mieuná vb. (sil. mie-u-), ind. prez. 1 sg. miáun, 2 sg. miáuni, 3 sg. și pl. miáună; conj. prez. 3 sg. și pl. miáune
mieunát s. n. (sil. mie-u-), pl. mieunáturi
MIEUNÁ vb. a miorlăi, (reg.) a miorțăi. (Pisica ~.)
MIEUNÁT s. mieunare, mieunătură, miorlăială, miorlăire, miorlăit, miorlăitură, (reg.) miaun, miaut. (~ul pisicii.)
A MIEUNÁ pers. 3 miáună intranz. (despre pisici) A scoate sunete prelungi caracteristice speciei; a face „miau-miau”; a miorlăi. [Sil. mie-u-] /Din miau
mĭáun, a mĭeuná, V. mĭeun.
mĭéun (est) și mĭáun (vest) v. intr. (d. mĭaŭ; it. miaulare, fr. miauler; alb. mĭaulis, mĭaunis, ngr. mĭaunizo; rus. mĭaúkatĭ – Mĭeun, mĭeunĭ, mĭaună, în vest mĭaun, mĭaunĭ, mĭaună; să mĭeune. Cp. cu scheun). Fac „mĭaŭ”: pisica mĭaună de foame saŭ de durere, mĭeunam ca să înșel pisica. – În Serbia méun, a -í, în Ban. mionesc. V. mĭorlăĭ.
mĭeunát n., pl. urĭ (d. mĭaun). Acțiunea și modu de a mĭeuna: eŭ am cunoscut pisica noastră după mĭeunat.
mionésc, V. mĭaun.
MIEUNA vb. a miorlăi, (reg.) a miorțăi. (Pisica ~.)
MIEUNAT s. mieunare, mieunătură, miorlăială, miorlăire, miorlăit, miorlăitură, (reg.) miaun, miaut. (~ pisicii.)

mieunat dex

Intrare: mieuna
mioni 2 1 -nesc conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb intranzitiv
mioni 1 1 -n conjugarea a IV-a grupa a IV-a verb intranzitiv
mieuna conjugarea I grupa I verb intranzitiv unipersonal
  • silabisire: mie-u-na
Intrare: mieunat
mieunat substantiv neutru
  • silabisire: mie-u-