mieuna definitie

13 definiții pentru mieuna

MIEUNÁ, pers. 3 miáună, vb. I. Intranz. (Despre pisici) A scoate sunetul caracteristic speciei, a face miau, a miorlăi. [Pr.: mie-u-. – Var.: mioní vb. IV] – Din miau.
MIONÍ vb. IV v. mieuna.
MIEUNÁ, pers. 3 miáună, vb. I. Intranz. (Despre pisici) A scoate sunetul caracteristic speciei, a face miau, a miorlăi. [Pr.: mie-u-. – Var.: mioní vb. IV] – Din miau.
MIONÍ vb. IV v. mieuna.
MIEUNÁ, pers. 3 miaună, vb. I. Intranz. (Despre pisici) A scoate un mieunat. Drept sub nasul lui, motanul A venit să miaune. TOPÎRCEANU, M. 39. Scîrțiie de vînt fereasta, În pod miaună motanii. EMINESCU, O. I 46.
mieuná (a ~) (mie-u-) vb., ind. prez. 3 miáună; conj. prez. 3 să miáune
mieuná vb. (sil. mie-u-), ind. prez. 1 sg. miáun, 2 sg. miáuni, 3 sg. și pl. miáună; conj. prez. 3 sg. și pl. miáune
MIEUNÁ vb. a miorlăi, (reg.) a miorțăi. (Pisica ~.)
A MIEUNÁ pers. 3 miáună intranz. (despre pisici) A scoate sunete prelungi caracteristice speciei; a face „miau-miau”; a miorlăi. [Sil. mie-u-] /Din miau
mĭáun, a mĭeuná, V. mĭeun.
mĭéun (est) și mĭáun (vest) v. intr. (d. mĭaŭ; it. miaulare, fr. miauler; alb. mĭaulis, mĭaunis, ngr. mĭaunizo; rus. mĭaúkatĭ – Mĭeun, mĭeunĭ, mĭaună, în vest mĭaun, mĭaunĭ, mĭaună; să mĭeune. Cp. cu scheun). Fac „mĭaŭ”: pisica mĭaună de foame saŭ de durere, mĭeunam ca să înșel pisica. – În Serbia méun, a -í, în Ban. mionesc. V. mĭorlăĭ.
mionésc, V. mĭaun.
MIEUNA vb. a miorlăi, (reg.) a miorțăi. (Pisica ~.)

mieuna dex

Intrare: mieuna
mioni 2 1 -nesc conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb intranzitiv
mioni 1 1 -n conjugarea a IV-a grupa a IV-a verb intranzitiv
mieuna conjugarea I grupa I verb intranzitiv unipersonal
  • silabisire: mie-u-na