MIERLÚȘCĂ, mierluște, s. f. (Reg.) Mierliță. – Mierlă + suf. -ușcă.

MIERLÚȘCĂ, mierluște, s. f. (Reg.) Mierliță. – Mierlă + suf. -ușcă.

MIERLÚȘCĂ, mierluște, s. f. Mierliță. Să mor între doi butuci de vie. Trei mierluște... Să cetească-al meu prohod. ALECSANDRI, P. III 532. O! tu, mierlușcă dulce Tu trebui să fii bună; Zburînd pe jos, adună Și adu viermișori La bieții puișori. DONICI, F. 93.

mierlúșcă (reg.) s. f., g.-d. art. mierlúștei; pl. mierlúște

mierlúșcă s. f., g.-d. art. mierlúștei; pl. mierlúște

MIERLÚȘCĂ s. v. mierliță.

mierlușcă s. v. MIERLIȚĂ.