miercurea definitie

19 definiții pentru miercurea

MIÉRCURI s. f. A treia zi a săptămânii, care urmează după marți. ♦ (Adverbial) Într-o zi de miercuri; (în forma miercurea) în fiecare miercuri; în miercurea imediat precedentă sau următoare. – Lat. mercuris [dies].
MIÉRCURI s. f. A treia zi a săptămânii, care urmează după marți. ♦ (Adverbial) Într-o zi de miercuri; (în forma miercurea) în fiecare miercuri; în miercurea imediat precedentă sau următoare. – Lat. mercuris [dies].
MIÉRCURI, miercuri, s. f. Ziua a treia a săptămînii, care urmează după marți. Într-o dimineață miercuri moș Nichifor deciocălase căruța și-o ungea. CREANGĂ, P. 112. Minciuni spui... că tocmai ieri am împlinit treizăci și cinci de ani. – Treizăci și cinci fără miercuri, fără vineri și fără sîmbete. ALECSANDRI, T. I 191. ◊ (Adverbial, în forma articulată) a) în fiecare miercuri. Miercurea e tîrg. b) într-o miercuri. Mă dusei miercurea-n tîrg Să văz boii cum se vînd. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 97.
*miércurea adv.
miércuri s. f., art. miércurea; pl. miércuri, art. miércurile
miércuri s. f., art. miércurea; pl. miércuri, art. miércurile
miércuri s. f. – A treia zi a săptămînii. – Mr. ńercuri, megl. (m)ńercuri. Lat. Mercŭrii (dies) (Diez, I, 274; Pușcariu 1071; Candrea-Dens., 1102; REW 5519), cf. it. mercoledì, prov. dimercre, fr. mercredi, sp. miercoles. – Der. miercan(-nă), s. m. și f. (nume de bou sau de vacă născută într-o miercuri).
MIÉRCUREA adv. În fiecare zi de miercuri. /<lat. mercuris
MIÉRCURI f. A treia zi a săptămânii. /<lat. mercuris
Ciuc n. 1. (Munții), șir carpatic constituit dintr’o singură culme, la S. de Trotuș; 2. (Csik), județ în Transilvania, așezat pe stânga Oltului cu 140.000 loc.; 3. (Mercurea sau Szereda), capitala județului, pe valea Oltului: 6000 loc.
Miercuri f. 1. a treia zi a săptămânii; 2. în basme: nume de sfântă, personficarea zilei corespunzătoare: căci vrăjit de mult e locul de un cuvânt al sfintei Miercuri EM. [Lat. MERCURII (DIES)].
Russmarkt n. numele săsesc al orașului Mercurea.
mércurĭ (est) și mĭércurĭ (vest) f. (d. lat. Mércŭri, întonat Mércuri, subînț. dies, ziŭa luĭ Mercur; it. mercoledi, pv. mercres și dimercre, fr. mercredí, ven. mércore, sard. mércuris, sp. miércoles). A patra zi a săptămîniĭ. Sfînta Mercurĭ, o sfîntă din poveștĭ. – P. Mercurĭ și Mercurea, V. lunĭ.
mĭércurĭ, V. mercurĭ.
MIERCUREA CIUC, municipiu în jud. Harghita, în Depr. Ciuc, pe stg. Oltului, reșed. jud. Harghita; 46.021 loc. (2000). Expl. de andezit (Jigodin-Băi). Constr. de tractoare și subansamble pentru tractoare, de utilaje și piese de schimb pentru ind. forestieră; ind. metalurgică, poligrafică, chimică, de prelucr. a lemnului (mobilă), de conf. și tricotaje, de industrializare a laptelui și cărnii; îmbutelierea apelor minerale. Filatură de lână pieptănată. Institut de învățământ superior, din 1976. Patinoar artificial (4.000 locuri). Muzeul secuiesc al Ciucului, cu secții de arheologie și istorie, artă plastică, etnografie, științele naturii. Stațiuni balneoclimaterice în localitățile componente Jigodin-Băi și Harghita-Băi. Turism. Menționat documentar ca sat în 1427, apoi ca oppidum la 5 aug. 1558. Declarat municipiu la 27 iul. 1979. Monumente: cetatea Mikó, de fapt un castel construit în anii 1611-1621 (refăcut în perioada 1714-1716) cu turnuri de apărare; mănăstirea franciscană Șumuleu, cu o biserică ctitorită în 1444 de Iancu de Hunedoara și terminată în 1448, demolată în 1802 și reconstruită în anii 1804-1835, în stil neoclasic; capela Sf. Anton (1661); clădirea Primăriei vechi (1884); biserica ortodoxă Sf. Nicolae (1929-1935, cu picturi murale originare, restaurată în anii 1988-1990), devenită (1994) catedrală episcopală.
MIERCUREA NIRAJULUI, com. în jud. Mureș, pe râul Niraj; 5.981 loc. (2000). Stație de c. f. (în satul M.N.) și haltă de c. f. (în satul Tâmpa). Expl. de gaze naturale. Prelucr. primară a inului și cânepii. Viticultură. Centru de ceramică populară. În satul M.N. se află o biserică din sec. 15 (azi biserică reformată) și o biserică ortodoxă, din lemn, cu hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gravriil (1843), iar în satul Moșuni, o biserică reformată (1760).
MIERCUREA SIBIULUI, com. în jud. Sibiu, situată în Pod. Secașelor, pe râul Secaș; 4.298 loc. (2000). Stație de c. f. (în satul M.S.). Produse lactate. Pomicultură. Viticultură. Stațiune balneoclimaterică sezonieră, cu izvoare de ape minerale clorurate, sodice, iodurate, slab bromurate, recomandate în afecțiuni reumatismale, vasculare, genitale ș.a. În satul Apoldu de Sus au fost descoperite vestigii neolitice, hallstattiene și un tezaut monetar imperial roman (499 monede din perioada 189-180 și din 41 î. Hr.). În satul M.S., menționat documentar în perioada 1290-1301, se află o biserică din sec. 13 (azi biserică evanghelică), o cetate țărănească (sec. 16-19), o biserică ortodoxă cu hramul Sf. Ilie (sec. 19) și casa memorială „Cornel Medrea”.
SFÂNTA MIERCURI (în mitologia românească), divinitate folclorică, de obicei silvestră, cu înfățișare monahală sau de maică bătrână îmbrăcată în alb. Are puteri miraculoase: îngrijește și hrănește animale sălbatice, ajută călătorii sau pe cei rătăciți. Posedă o cutie minunată, din care scoate diverse obiecte magice, ce împlinesc dorințele eroilor.
miércuri s. f. A treia zi a săptămânii, care urmează după marți. ♦ (Bis.) Zi închinată, în cadrul săptămânii liturgice (împreună cu vineri), cinstirii sfintei Cruci și sfintelor patimi ale Domnului, pentru că miercuri au făcut sfat arhiereii și cărturarii să-L prindă pe Iisus, iar vineri L-au răstignit pe cruce. ◊ (Pop.) Miercurea strâmbă (sau frumoasă) = prima miercuri din postul mare. – Din lat. mercuris.

miercurea dex

Intrare: miercuri
miercuri substantiv feminin