mierță definitie

12 definiții pentru mierță

MIÉRȚĂ, mierțe, s. f. (Reg.) Unitate de capacitate pentru cereale folosită în trecut în Moldova și în Transilvania, care a variat în timp și după regiuni. – Din magh. mérce.
MIÉRȚĂ, mierțe, s. f. (Reg.) Veche unitate de capacitate pentru cereale folosită în trecut în Moldova și în Transilvania, care a variat în timp și după regiuni. – Din magh. mérce.
MIÉRȚĂ, mierțe, s. f. (Regional) Măsură de capacitate pentru cereale, a cărei mărime (variind după timp și loc) e aproximativ de 20-25 de litri; dimerlie. V. baniță. Puneți-mi dobîndă la zece mierțe de cucuruz și m-oi răscumpăra eu. SADOVEANU, N. F. 93. A luat de la curte doi poli și o mierță de păpușoi, ca să aibă cu ce-și scoate casa din iarnă. VLAHUȚĂ, O. A. 356. O mierță de sămînță de mac, amestecată cu una de năsip mărunțel. CREANGĂ, P. 262. – Pronunțat: mier-.
miérță (unitate de capacitate) (reg.) s. f., g.-d. art. miérței; pl. miérțe
miérță s. f., g.-d. art. miérței; pl. miérțe
MIÉRȚĂ s. v. baniță, dublu-decalitru.
miérță, miérțe, s.f. (reg.) unitate de măsură pentru cereale, având cam 215 l (10 banițe).
mierță f. Mold. V. merță.
mérță f., pl. e (nsl. mĭerca, ung. merce, d. vsl. *mĭerica, dim. d. mĭera, măsură, d. mĭeriti, a măsura. V. mertic, nemeresc). Est. Jumătate de chilă. Trans. (mirță). Ferdelă. – Vechĭ mĭerță și mirță (Let. 2, 34). V. chilă 2.
mĭérță, V. merță.
mierță s. v. BANIȚĂ. DUBLU-DECALITRU.
miérță, mierțe, (dial. mnérță), s.f. – (reg.) Unitate de măsură pentru cereale: „O mnerță are 8 căni, iar o cană 3 l” (Budești); „O mnerță are 25 kg” (Rozavlea, Ieud, Dragomirești, Moisei); „Mnerța e tot atât de mare ca feldera; tare feldera, tare mnerța, adică 22-23 l” (ALRRM, 1971: 419). – Din sl. mjerica (< měra „măsură” < mǐeriti „a măsura”) (Șăineanu, Scriban; Cihac, Berneker, Iordan, Conev. cf. DER); cf. magh. mercze, germ. Meterzentner „unitate de măsură pentru greutate”, germ. Zentner „chintal” (Țurcanu).

mierță dex

Intrare: mierță
mierță substantiv feminin