MIELÍTĂ, mielite, s. f. Boală care constă în inflamarea nervilor mielinici. [Pr.: mi-e-] – Din fr. myélite.

MIELÍTĂ, mielite, s. f. Boală care constă în inflamarea nervilor mielinici. [Pr.: mi-e-] – Din fr. myélite.

MIELÍTĂ s. f. Boală a măduvei spinării. – Pronunțat: mi-e-.

mielítă (mi-e-) s. f., g.-d. art. mielítei; pl. mielíte

mielítă s. f. (sil. mi-e-), pl. mielíte

MIELÍTĂ s.f. Inflamație a măduvei osoase și a măduvei spinării. [Pron. mi-e-. / < fr. myélite, cf. gr. myelos – măduvă].

MIELÍTĂ1 s. f. inflamație a măduvei osoase sau a măduvei spinării. (< fr. myélite)

-MIELÍTĂ2 elem. miel(o)-.

MIEL(O)-, -MIELÍE, -MIELÍTĂ elem. „măduvă”. (< fr. myél/o/-, -myélie, -myélite, cf. gr. myelos)

MIELÍTĂ ~e f. med. Inflamație a măduvei spinării. ~ cronică. ~ acută. [Sil. mi-e-] /<fr. myélite