MIELÍNĂ, mieline, s. f. Teacă ce învelește fibra nervoasă, constituită din colesterol, fosfolipide, acizi grași etc. [Pr.: mi-e-] – Din fr. myéline.

MIELÍNĂ, mieline, s. f. Teacă ce învelește fibra nervoasă, constituită din colesterol, fosfolipide, acizi grași etc. [Pr.: mi-e-] – Din fr. myéline.

MIELÍNĂ s. f. Substanță care intră în alcătuirea nervilor cerebrospinali. – Pronunțat: mi-e-.

!mielínă (mi-e-) s. f., g.-d. art. mielínei; pl. mielíne

mielínă s. f. (sil. mi-e-), g.-d. art. mielínei

MIELÍNĂ s.f. Substanță moale, refringentă care formează teaca unor nervi. [Pron. mi-e-. / < fr. myéline, cf. gr. myelos – măduvă].

MIELÍNĂ s. f. substanță albă, moale, care formează teaca celulelor nervoase. (< fr. myéline)