micuțel definitie

9 definiții pentru micuțel

MICUȚÉL, -EÁ, micuței, -ele, adj. (Pop.) Diminutiv al lui micuț. – Micuț + suf. -el.
MICUȚÉL, -EÁ, micuței, -ele, adj. (Pop.) Diminutiv al lui micuț. – Micuț + suf. -el.
MICUȚÉL, -EÁ, micuței, -ele, adj. (Regional) Diminutiv al lui mic2. Am un neică micuței, Dă-mă, mamă, după el. HODOȘ, P. P. 74. Dar lelița micuțea, Rupe gardul pe colea.. IB. 169. Omul micuței Face gardul frumușel (Acul). GOROVEI, C. 1.
micuțél (pop.) adj. m., pl. micuțéi; f. micuțeá, pl. micuțéle
micuțél adj. m., pl. micuțéi; f. sg. micuțeá, pl. micuțéle
MICUȚÉL adj. v. micuț, mititel.
micuțél, V. mititel.
mititél, -ícă adj., pl. eĭ, ele (dim. d. mic, de unde s’a făcut micuțel, apoĭ, supt infl. altor cuvinte, micutel [Hațeg], apoĭ mitutel [Cor. și azĭ în Tel.], apoĭ mititel; în Maram. și pititel). Fam. Foarte mic: un copil (orĭ un om) mititel, o căruță mititică. S. m. Copil, copilaș: are doĭ mititeĭ. Fig. Iron. Dracu, diavolu, michiduță: mititelu l-a’ndemnat să vie. Cîrnăcĭor fără peliță compus numaĭ din carne tocată căreĭa i s’a dat forma de cîrnaț. Exclamativ: mititelu! mititica! săracu, drăguțu (epitet adresat unuĭ copil cînd s’a lovit și vreĭ să-l mîngîĭ).
micuțel adj. v. MICUȚ. MITITEL.

micuțel dex

Intrare: micuțel
micuțel adjectiv