MICTURÍȚIE s. f. Nevoie permanentă de a urina. – Din fr. micturition.

MICTURÍȚIE s. f. Nevoie permanentă de a urina. – Din fr. micturition.

micturíție (-ți-e) s. f., art. micturíția (-ți-a), g.-d. micturíții, art. micturíției

micturíție s. f. (sil. -ți-e), art. micturíția (sil. -ți-a), g.-d. art. micturíției, pl. micturíții

MICTURÍȚIE s.f. Nevoie frecventă de a urina. [Gen. -iei. / < fr. micturition].

MICTURÍȚIE s. f. nevoie frecventă de a urina. (< fr. micturition)

MICTURÍȚIE f. Nevoie permanentă de urinare. /<fr. micturition