micsandră definitie

18 definiții pentru micsandră

MICSÁNDRĂ, micsandre, s. f. Numele a două plante erbacee din familia cruciferelor, cu tulpina simplă sau ramificată, cu frunzele acoperite cu peri cenușii, cu flori albe, roșii, albastre sau violete, plăcut mirositoare; micșunea, vioară-roșie (Matthiola incana și annua). ◊ Compus: micsandră-sălbatică (sau -de-munte) = plantă erbacee cu flori mari, galbene, plăcut mirositoare (Erysimum officinalis). – Et. nec.
MICSÁNDRĂ, micsandre, s. f. Numele a două plante erbacee din familia cruciferelor, cu tulpina simplă sau ramificată, cu frunzele acoperite cu peri cenușii, cu flori albe, roșii, albastre sau violete, plăcut mirositoare; micșunea, vioară-roșie (Matthiola incana și annua). ◊ Compus: micsandră-sălbatică (sau -de-munte) = plantă erbacee cu flori mari, galbene, plăcut mirositoare (Erysimum officinalis). – Et. nec.
MICSÁNDRĂ, micsandre, s. f. Plantă erbacee din familia cruciferelor, avînd tulpina ramificată, frunzele acoperite cu peri cenușii și florile albe, roșii sau violete cu miros plăcut (Mathiola incana); micșunică. Îngustă grădiniță provincială cu micsandre. C. PETRESCU, Î. I 20. Micsandra spre rozetă se pleacă fermecată. MACEDONSKI, O. I 117. – Compus: micsandră-sălbatică = plantă erbacee cu flori în ciorchine, galbene, plăcut mirositoare, care crește prin locuri însorite (Erysimum Wittmannii).
micsándră s. f., g.-d. art. micsándrei; pl. micsándre
!micsándră-de-múnte (plantă) s. f., g.-d. art. micsándrei-de-múnte; pl. micsándre-de-múnte
micsándră-sălbátică (plantă) s. f., g.-d. art. micsándrei-sălbátice; pl. micsándre-sălbátice
micsándră s. f., g.-d. art. micsándrei; pl. micsándre
micsándră-de-múnte (bot.) s. f., g.-d. art. micsándrei-de-múnte
micsándră-sălbátică (bot.) s. f., g.-d. art. micsándrei-sălbátice; pl. micsándre-sălbátice
MICSÁNDRĂ s. v. toporaș, violetă, viorea.
MICSÁNDRĂ s. (BOT.) 1. (Matthiola incana și annua) micșunea, (reg.) foaltină, garoafă, șivoi, levcoaie-roșie, vioară-roșie, viorea-roșie, (prin Transilv.) pruvireag. 2. v. micșunea.
micsándră (micsándre), s. f. – Plantă (Matthiola incana). Origine nesigură. Pare să existe o anumită legătură cu micșunea (Philippide, Principii, 151; Tiktin), dar der. nu e clară.
MICSÁNDRĂ ~e f. Plantă erbacee decorativă, cu tulpina ramificată, cu flori albe, roșii sau violete, plăcut mirositoare. [G.-D. micsandrei] /Orig. nec.
micsandră f. plantă cultivată prin grădini pentru florile sale plăcut mirositoare (Cheiranthus cheiri). [Origină necunoscută].
micsándră, V. mixandră.
micsandră s. v. TOPORAȘ. VIOLETĂ. VIOREA.
MICSANDRĂ s. (BOT.) 1. (Matthiola incana și annua) micșunea, (reg.) foaltină, garoafă, șivoi, levcoaie-roșie, vioară-roșie, viorea-roșie, (prin Transilv.) pruvireag. 2. (Cheiranthus cheiri) micșunea, viorea-galbenă, (reg.) foaltine (pl.), șiboi, levcoaie-galbenă, vioară-galbenă.
ERYSIMUM L., MIXANDRE SĂLBATICE, fam, Cruciferae. Gen originar din Asia, America de N, sudul Europei, cca 82 specii, erbacee, anuale, bienale, perene cu peri gri, rar gri-pîsloase. Tulpină erectă. Frunze oblong-lanceolate, fără stipele, dentate, acoperite cu peri trifizi, cele superioare sesile, cele inferioare scurt-pețiolate. Înfloresc mai-sept. Flori galbene-portocalii, mirositoare, hermafrodite (4 sepale, 4 petale lung-ungulate, 6 stamine cu glande nectarifere la bază, un stil simplu, cca 3 mm lungime, stigmat întreg sau bilobat), dispuse în raceme largi sau alungite. Fruct, silicvă lung-pețiolată, patrunghiulară.

micsandră dex

Intrare: micsandră
micsandră substantiv feminin
Intrare: micsandră-de-munte
micsandră-de-munte substantiv feminin
Intrare: micsandră-sălbatică
micsandră-sălbatică substantiv feminin