MICROZÓNĂ, microzone, s. f. 1. Regiune din masa solului arabil în care sunt grupate particule cu funcțiuni biochimice identice. 2. (În sociologie) Zonă de mică întindere. – Din fr. microzone.

MICROZÓNĂ, microzone, s. f. 1. Regiune din masa solului arabil în care sunt grupate particule cu funcțiuni biochimice identice. 2. (În sociologie) Zonă de mică întindere. – Din fr. microzone.

MICROZÓNĂ, microzone, s. f. Regiune din masa solului arabil în care sînt grupate particulele cu funcțiuni biochimice.

microzónă (mi-cro-) s. f., g.-d. art. microzónei; pl. microzóne

microzónă s. f. (sil. -cro-) zonă

MICROZÓNĂ s.f. Regiune din masa solului arabil care conține particule cu funcții biochimice identice. [< fr. microzone].

MICROZÓNĂ s. f. 1. regiune din masa solului arabil, care conține particule cu funcții biochimice identice. 2. cartier de proporții reduse al unui oraș. 3. (în sociologie) zonă de mică întindere. (< fr. microzone)

microzónă s. f. Subdiviziune teritorială a unei localități ◊ „Amplasată în imediata vecinătate a întreprinderilor «Moldova» și «țesătura», noua unitate a industriei ușoare va lărgi microzona textilă a orașului.” Mag. 21 I 67 p. 1. ◊ „Ultimul stejar multisecular din fața Circului de Stat ar mai putea fi salvat, după ce alții doi au sucombat în timpul din urmă. Aceasta din cauza proiectării și execuției pavajelor din microzonă, care au eliminat pătrunderea apei de ploaie la rădăcinile acestora.” R.l. 10 I 84 p. 5 (din micro- + zonă; I. Iordan în SCL 4/70 p. 395; DN, DEX, DN3 – alte sensuri, DEX-S)