MICROELEMÉNT, microelemente, s. n. Element chimic care intră în compoziția hormonilor, a enzimelor, a fermenților etc. și care se găsește în cantități foarte mici în sol și în organism. [Pr.: -cro-e-] – Din fr. micro-élément.

MICROELEMÉNT, microelemente, s. n. Element chimic care intră în compoziția hormonilor, a enzimelor, a fermenților etc. și care se găsește în cantități foarte mici în sol și în organism. [Pr.: -cro-e-] – Din fr. micro-élément.

microelemént (mi-cro-) s. n., pl. microeleménte

microelemént s. n. (sil. -cro-), pl. microeleménte

MICROELEMÉNT s.n. Element chimic care se găsește în cantități foarte mici în sol sau în organismele vii. [< fr. micro-élément].

MICROELEMÉNT s. n. element chimic care se găsește în cantități foarte mici în sol, sau în organismele vii; oligoelement. (< fr. micro-élément)

MICROELEMÉNT ~e n. Element chimic (iod, fier, cobalt etc.) aflat în cantități mici în organismele vegetale și animale, care joacă un rol important în stimularea funcțiilor biologice. [Sil. -cro-e-] /<fr. micro-élément

microelemént s. n. 1983 (biol.) Element chimic care intră în componența hormonilor, a enzimelor, a fermenților etc. v. apilarnil (din fr. micro-élément; DEX, DN3)

MICROELEMÉNT (< fr. {i}) s. n. Element chimic care se găsește în cantități mici foarte mici în sol și în organism. M. intră în compoziția hormonilor, a enzimelor, a fermenților ș.a. (ex. iod, fier, zinc, cupru etc.). La animalele superioare, absența lor poate duce la tulburări de creștere, de reproducere și în activitatea sistemului nervos. Sin. oligoelement.