microclimă definitie

11 definiții pentru microclimă

MICROCLÍMĂ, microclime, s. f. Microclimat. – Din germ. Mikroklima.
MICROCLÍMĂ, microclime, s. f. Microclimat. – Din germ. Mikroklima.
MICROCLÍMĂ s. f. Clima unui spațiu foarte redus în apropierea solului (se ridică pînă la înălțimea de 1,50 m). Pădurile creează în spațiul pe care îl ocupă o microclimă proprie. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 113, 1/1.
microclímă (mi-cro-cli-) s. f., g.-d. art. microclímei; pl. microclíme
microclímă s. f. (sil. -cro-cli-) climă
MICROCLÍMĂ s. (MET.) microclimat, topoclimă, climă locală.
MICROCLÍMĂ s.f. Microclimat. [< germ. Mikroklima].
MICROCLÍMĂ s. f. microclimat. (< germ. Mikroklima)
MICROCLÍMĂ ~e f. 1) Climă specifică unui teritoriu limitat (localitate, pădure, vale, platou etc.); microclimat. 2) Clima spațiului din imediata apropiere a solului; microclimat. /<germ. Mikroklima
MICROCLI s. (MET.) microclimat.
MICROCLÍMĂ (< germ.) s. f. (METEOR.) Variația elementelor meteorologice în stratul de aer din imediata apropiere a solului (cu o înălțime de 1,5-2 m), cu particularități determinate de condițiile geografice locale; climă locală.

microclimă dex

Intrare: microclimă
microclimă substantiv feminin
  • silabisire: -cro-cli-