Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru micime

MIC├ŹME, (2) micimi, s. f. 1. Faptul de a fi mic; 2. Fig. Josnicie, meschin─ârie; mic╚Öorime. ÔÇô Mic + suf. -ime.
MIC├ŹME, micimi, s. f. Faptul de a fi mic; fig. josnicie, meschin─ârie; mic╚Öorime. ÔÇô Mic + suf. -ime.
MIC├ŹME, micimi, s. f. 1. (├Än opozi╚Ťie cu m─ârime) Faptul de a fi mic, dimensiune sau ├«ntindere redus─â, num─âr mic. Micimea locului. 2. Fig. Josnicie, meschin─ârie. Firea lui dreapt─â se ridic─â deasupra micimii momentului. D. ZAMFIRESCU, R. 182 Da, triste zile tr─âim noi, mult─â micime, stupiditate, corup╚Ťie. GHEREA, ST. CR. I 109.
mic├şme s. f., g.-d. art. mic├şmii; (fapte) pl. mic├şmi
mic├şme s. f., g.-d. art. mic├şmii; (fapte) pl. mic├şmi
MIC├ŹME s. 1. (rar) micie, mic╚Öorime. (~ unui obiect.) 2. v. scurtime. 3. (rar) str├ómtime. (~ unui gang.) 4. scurtime, (├«nv.) scurtare. (~ vie╚Ťii umane.)
MIC├ŹME s. v. meschin─ârie.
MIC├ŹME ~i f. 1) Faptul de a fi mic (ca dimensiuni, cantitate, valoare). 2) fig. Lips─â de generozitate, de noble╚Ťe sufleteasc─â; meschin─ârie. /mic + suf. ~ime
micime f. 1. pu╚Ťin─â ├«ntindere sau volum: micimea unei camere; 2. fig. sl─âbiciune, ├«njosire: micime sufleteasc─â.
mic├şme f. (d. mic). Calitatea de a fi mic. Micimea une─ş case, (╚Öi fig.) a unu─ş suflet.
MICIME s. 1. (rar) micie, mic╚Öorime. (~ unui obiect.) 2. scurtime. (~ textului.) 3. (rar) str├«mtime. (~ unui gang.) 4. scurtime, (├«nv.) scurtare. (~ vie╚Ťii umane.)
micime s. v. MESCHIN─éRIE.
MICIME. Subst. Micime, mic╚Öorime (├«nv.), pu╚Ťin─âtate, pu╚Ťintime (rar); scurtime; ├«ngustime. Micron; atom, molecul─â, particul─â, corpuscul; p─ârticic─â, buc─â╚Ťic─â, frac╚Ťiune. Fir de praf; fir de nisip; bob; f─âr├«m─â, f├ór├«mitur─â. Pitic, pitcoace (reg.), pigmeu, liliputan. Mic╚Öorare, diminuare, reducere, descre╚Ötere, sc─âdere, restr├«ngere; scurtare; ├«ngustare. Abreviere, abrevia╚Ťie, prescurtare. Micro- (micro-central─â; microchimie; microclimat; microcosm; microelement; microbuz; microfaun─â; microflor─â; micrometeorit; micronucleu; microobiect; microorganism). Mini- (minibaschet; minicampionat; minifotbal etc.). Adj. Mic, micu╚Ť (dim.), micu╚Ťel (dim., reg.), mic╚Öor, m─ârunt, minuscul, infim, infinitezimal, microscopic (fig.), ne├«nsemnat, neglijabil, subdimensionat, miniatural; invizibil, imperceptibil; diminuat, diminutiv, diminutival, redus, abreviat, mic╚Öorat, scurtat, scurt, scund, restr├«ns, de un cot, c├«t un deget, c├«t un purice, de o ╚Öchioap─â, c├«t un fir de nisip, c├«t un ac de g─âm─âlie; pitic, liliputan, liliput. Vb. A mic╚Öora, a scurta, a ├«mpu╚Ťina, a face mic, a reduce, a diminua, a miniaturiza, a abrevia, a sc─âdea, a restr├«nge, a limita, a m─ârgini, a ├«ngusta, a str├«mta. A se mic╚Öora, a se reduce, a se scurta, a deveni mic, a se face mic, a sc─âdea, a se str├«nge, a se contrage, a se contracta. Adv. Pu╚Ťin, pu╚Ťintel (dim.), pu╚Ťintelu╚Ö, oleac─â, c├«t de c├«t; ├«n miniatur─â. V. bucat─â, dimensiune, sf─âr├«mare, statur─â.

Micime dex online | sinonim

Micime definitie

Intrare: micime
micime substantiv feminin