MICANÍTĂ, micanite, s. f. Material electroizolant obținut din foițe de mică1 lipite în straturi cu lianți organici și folosit mult în construcția mașinilor și a aparatelor electrice. – Din fr. micanite.

MICANÍTĂ, micanite, s. f. Material electroizolant obținut din foițe de mică1 lipite în straturi cu lianți organici și folosit mult în construcția mașinilor și a aparatelor electrice. – Din fr. micanite.

MICANÍTĂ, micanite, s. f. Amestec din fragmente de mică2 cu un liant, folosit ca izolant electric.

micanítă s. f., g.-d. art. micanítei; pl. micaníte

micanítă s. f., pl. micaníte

MICANÍTĂ s.f. Material obținut prin aglomerarea cu șelac a fragmentelor de mică, folosit ca izolant electric. [< fr. micanite].

MICANÍTĂ s. f. izolant electric obținut prin aglomerarea cu șelac a fragmentelor de mică. (< fr. micanite)

MICANÍTĂ ~e f. Material electroizolant constituit din foițe de mică, lipite cu lianți organici. /<fr. micanite