micșunea definitie

27 definiții pentru micșunea

MICȘUNEÁ, micșunele, s. f. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu flori parfumate, galbene-aurii, cultivată ca plantă ornamentală (Cheiranthus cheiri). ◊ Expr. Când va face plopul mere și răchita micșunele = niciodată. ♦ (Pop.) Micsandră. [Var.: micșunícă s. f.] – Cf. tc. menekșe.
MICȘUNÍCĂ s. f. v. micșunea.
MICȘUNEÁ, micșunele, s. f. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu flori parfumate, galbene-aurii, cultivată ca plantă ornamentală (Cheiranthus cheiri). ◊ Expr. Când va face plopul mere și răchita micșunele = niciodată. ♦ (Pop.) Micsandră. [Var.: micșunícă s. f.] – Cf. tc. menekșe.
MICȘUNÍCĂ s. f. v. micșunea.
MICȘUNEÁ, micșunele, s. f. Toporaș. Cu miros de viorele, Trandafiri și micșunele, Bate vîntul țerei mele! HASDEU, R. V. 115. Îmi place micșuneaua, zambila dulce floare. ALEXANDRESCU, M. 191. Frunzuliță micșunele, Pe sub lună, pe sub stele Trece-un cîrd de rîndunele. SEVASTOS, 146. ◊ Expr. (De sau pe) cînd făcea (sau va face) plopul pere și răchita micșunele = niciodată. A fost odată ca niciodată... pe cînd făcea plopșorul pere și răchita micșunele. ISPIRESCU, L. 1. ◊ Compus: micșunele-ruginite (sau micșunea-galbenă) = plantă erbacee din familia cruciferelor, cu flori mari, plăcut mirositoare, colorate în galben-auriu și brun, cu frunze ascuțite, acoperite cu peri (Cheiranthus cheiri). Iată la o fereastră cîteva rozete, o micșunea galbenă. NEGRUZZI, S. I 322.
MICȘUNÍCĂ, micșunele, s. f. Micsandră.
micșuneá/micșunícă s. f., art. micșuneáua/micșuníca, g.-d. art. micșunélei; pl. micșunéle, art. micșunélele
micșuneá/micșunícă s. f., art. micșuneáua/micșuníca, g.-d. art. micșunélei; pl. micșunéle
MICȘUNEÁ s. 1. v. micsandră. 2. (Cheiranthus cheiri) micsandră, viorea-galbenă, (reg.) foaltine (pl.), șiboi, levcoaie-galbenă, vioară-galbenă.
MICȘUNEÁ s. v. nopticoasă, tămâioară, toporaș, trei-frați-pătați, violetă, viorea.
MICȘUNEA-DE-BÁLTĂ s. v. roșățea.
MICȘUNEA-DE-MÚNTE s. v. toporaș, viorea, viorică.
MICȘUNELE-DE-MÚNTE s. pl. v. unghia-păsării.
MICȘUNELE-GĂLBIOÁRE s. pl. v. trei-frați.
micșuneá (micșunéle), s. f.1. Viorea (Viola odorata). – 2. Varietăți de violete (Viola declinata, V. hirta, V. saxatilis, V. Jooi, V. tricolor). – „3.” Micsandră (Matthiola incana). Tc. mehekșe, din per. benefše (Șeineanu, II, 259; Meyer 263), cf. ngr. μενεζές, alb., bg. menekše. – Der. micșuniu, adj. (violet).
MICȘUNEÁ ~éle f. Plantă erbacee decorativă, cultivată pentru florile ei plăcut mirositoare, de culoare galbenă-aurie, așezate în ciorchine; șiboi. * Când va face plopul mere și răchita ~ele niciodată. [Art. micșuneaua; G.-D. micșunelei; Var. micșunică] /<turc. menekșe
micșuneà f. Mold. (în Muntenia micșunele) micsandră de coloare ruginie. [Metateză din turc. MENEKŠÉ].
micșuneá f., pl. ele (turc. menekše, viorea [lat. viola], d. pers. benefše; ngr. menexés. V. mixandră). Munt. vest. Viorea (viola odorata). Munt. est. Mold. Șiboĭ, o plantă cruciferă cu florĭ galbene ruginiĭ, roșiĭ și albe mirositoare (matthiola și cheiránthus). Rădăcină de micșunea. V. stînjinel.
vioreá și -ícă f., pl. ele (dim. d. vioară 2). O plantă violacee (viola odoráta) cu florĭ violete roșiatice și chear albe mirositoare (numită în Mold. toporaș, în Munt. vest [maĭ ales cînd e cultivată] micșunea, în Olt. tămîĭoară). Floarea acesteĭ plante.
micșunea s. v. NOPTICOASĂ. TĂMÎIOARĂ. TOPORAȘ. TREI-FRAȚI-PĂTAȚI. VIOLETĂ. VIOREA.
MICȘUNEA s. (BOT.) 1. (Matthiola incana și annua) micsandră, (reg.) foaltină, garoafă, șivoi, levcoaie-roșie, vioară-roșie, viorea-roșie, (prin Transilv.) pruvireag. 2. (Cheiranthus cheiri) micsandră, viorea-galbenă, (reg.) foaltine (pl.), șiboi, levcoaie-galbenă, vioară-galbenă.
micșunea-de-baltă s. v. ROȘĂȚEA.
micșunea-de-munte s. v. TOPORAȘ. VIOREA. VIORICĂ.
micșunele-de-munte s. pl. v. UNGHIA-PĂSĂRII.
micșunele-gălbioare s. pl. v. TREI-FRAȚI.
CHEIRANTHUS L., MICȘUNELE RUGINITE, fam. Cruciferae. Gen originar din nordul Africii, estul Asiei, America de N și Europa, 10-.12 specii, plante erbacee sau subfrutescente (cca 25-80 cm înălțime), perene, cultivate ca bianuale, ramificate sau neramificate. Frunze întregi, lanceolate, verzzi, late sau înguste. înflorește în apr.- iun. Flori variat colorate: aurii, galbene- deschis, brune-închis sau deschis, ruginii, violete, mov, cu miros suav, dispuse în raceme. Fructul, silicvă 4-unghiulară cu semințe plane.
când o face plopul pere (și răchita micșunele) expr. niciodată.

micșunea dex

Intrare: micșunea
micșunea substantiv feminin
micșunică substantiv feminin