Dicționare ale limbii române

2 intrări

29 definiții pentru micșorare

MICȘORÁ, micșorez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) face (mai) mic (ca dimensiune, volum, durată, intensitate etc.); a (se) diminua, a (se) mici. ♦ Tranz. (Mat.) A da unui număr o valoare mai mică decât o are. 2. Tranz. A reduce, a scădea prețul, valoarea etc.; spec. a reduce ca număr, ca plafon etc. [Var.: (înv. și pop.) micșurá vb. I] – Din micșor.
MICȘORÁRE, micșorări, s. f. Acțiunea de a (se) micșora și rezultatul ei; diminuare, descreștere; scădere, reducere, împuținare. – V. micșora.
MICȘURÁ vb. I v. micșora.
MICȘORÁ, micșorez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) face (mai) mic (ca dimensiune, volum, durată, intensitate etc.); a (se) diminua, a (se) mici. ♦ Tranz. (Mat.) A da unui număr o valoare mai mică decât o are. 2. Tranz. A reduce, a scădea prețul, valoarea etc.; spec. a reduce ca număr, ca plafon etc. [Var.: (înv. și pop.) micșurá vb. I] – Din micșor.
MICȘORÁRE, micșorări, s. f. Acțiunea de a (se) micșora și rezultatul ei; diminuare, descreștere; scădere, reducere, împuținare. – V. micșora.
MICȘURÁ vb. I v. micșora.
MICȘORÁ, micșorez, vb. I. Tranz. 1. (În opoziție cu mări) A face mai mic (ca dimensiune, volum, intensitate etc.), a reduce din dimensiuni. Tata avea grijă să închidă ușa la sobă și să micșoreze lumina lămpii. PAS, Z. I 174. Se gindește să-l lase să treacă și-și micșorează pasul. SAHIA, N. 94. ◊ Fig. Apoi se retrase în fundul banchetei și micșoră privirea părînd că măsoară de la distanță un soclu aievea. C. PETRESCU, C. V. 23. ◊ Refl. Eu îi iau și ea tot crește, Dacă-i dau se micșorează (Groapa). SADOVEANU, P. C. 6. ♦ Refl. (Despre zi, noapte) A se scurta (după anotimpuri). S-a micșorat ziua. 2. (Cu privire la valori, prețuri etc.; în opoziție cu spori) A reduce, a scădea. A micșora impozitele. – Variantă: micșurá (NEGRUZZI, S. I 154, DRĂGHICI, R. 151) vb. I.
MICȘORÁRE, micșorări, s. f. 1. Acțiunea de a (s e) micșora și rezultatul ei; reducere, scădere, restrîngere. Micșorarea unui spațiu. 2. (Învechit) Depresiune sufletească, descurajare, deznădejde; desperare. (În forma micșurare) Frica și micșurarea sufletului său, aruncîndu-l în niște trudnice gînduri i-au rădicat cu totul pofta mîncării. DRĂGHICI, R. 73. – Variantă: micșuráre s. f.
MICȘURÁ vb. I v. micșora.
micșorá (a ~) vb., ind. prez. 3 micșoreáză
micșoráre s. f., g.-d. art. micșorắrii; pl. micșorắri
micșorá vb., ind. prez. 1 sg. micșoréz, 3 sg. și pl. micșoreáză
micșoráre s. f., g.-d. art. micșorării; pl. micșorări
MICȘORÁ vb. 1. v. descrește. 2. a (se) diminua, a (se) reduce, a (se) ușura. (A ~ încărcătura unei nave.) 3. a (se) mici, a (se) reduce, a scădea. (S-a ~ rația.) 4. v. scurta. 5. v. reduce. 6. v. împuțina. 7. a descrește, a se mici, a se reduce, a scădea, a se scurta. (Toamna, ziua se ~.) 8. v. încetini. 9. v. atenua. 10. a reduce, (înv. fig.) a îngusta. (A ~ valoarea a ceva.) 11. a lăsa, a reduce, a scădea. (A mai ~ din preț.) 12. v. ieftini. 13. a reduce, a scădea, (fig.) a îndulci. (I-a mai ~ pedeapsa, sentința.)
MICȘORÁ vb. v. diminua, înjosi, scădea, smeri, umili.
MICȘORÁRE s. 1. v. descreștere. 2. diminuare, reducere, ușurare. (~ încărcăturii unei nave.) 3. v. scurtare. 4. v. reducere. 5. descreștere, reducere, scădere, scurtare. (~ zilei în timpul toamnei.) 6. v. încetinire. 7. v. atenuare. 8. v. ieftinire. 9. reducere, scăzământ. (O ~ la impozite.)
MICȘORÁRE s. v. diminuare, scădere, smerenie, umilință.
A (se) micșora ≠ a (se) lungi, a (se) mări, a crește, a spori, a (se) urca
A micșora ≠ a majora
Micșorare ≠ creștere, mărire, sporire
A MICȘORÁ ~éz tranz. A face să se micșoreze; a diminua; a reduce; a împuțina; a scădea; a descrește. /Din micșor înv.
A SE MICȘORÁ se ~eáză intranz. A deveni (mai) mic (ca număr, dimensiuni, valoare, intensitate, durată etc.); a se diminua; a se reduce; a scădea; a descrește; a se împuțina. /Din micșor înv.
micșorà v. a (se) face mai mic. [Dela micșor = micușor].
micșoréz și micșuréz v. tr. (d. micșor îld. micușor, dim. d. mic). Fac maĭ mic, reduc, diminuez, scad: a micșora o grămadă, (și fig.) o pretențiune. – Și înm- și -résc (Vechĭ).
micșora vb. v. DIMINUA. ÎNJOSI. SCĂDEA. SMERI. UMILI.
MICȘORA vb. 1. a descrește, a se reduce, a scădea, (pop. fig.) a se pișca. (Luna s-a ~.) 2. a (se) diminua, a (se) reduce, a (se) ușura. (A ~ încărcătura unei nave.) 3. a (se) mici, a (se) reduce, a scădea. (A ~ rația.) 4. a prescurta, a reduce, a scurta. (Mai ~ din text.) 5. a descrește, a (se) diminua, a (se) împuțina, a (se) reduce, a scădea, (înv.) a (se) puțina. (Numărul lor s-a ~ continuu.) 6. a (se) împuțina, a (se) reduce, a (se) restrînge, a scădea, (înv. și reg.) a (se) strîmta. (Locurile de pășune s-au ~.) 7. a descrește, a se mici, a se reduce, a scădea, a se scurta. (Toamna, ziua se ~.) 8. a încetini, a reduce. (A ~ viteza unui vehicul.) 9. a (se) atenua, a (se) calma, a descrește, a (se) diminua, a (se) domoli, a (se) liniști, a (se) modera, a (se) pondera, a (se) potoli, a (se) reduce, a scădea, a slăbi, a (se) tempera, (rar) a (se) pacifica, (fig.) a (se) îndulci, a (se) muia. (Viteza vîntului s-a mai ~.) 10. a reduce, (înv. fig.) a îngusta. (A ~ valoarea a ceva.) 11. a lăsa, a reduce, a scădea. (A mai ~ din preț.) 12. a (se) ieftini, a (se) reduce, a scădea. (S-au ~ prețurile la...) 13. a reduce, a scădea, (fig.) a îndulci. (I-a mai ~ pedeapsa, sentința.)
MICȘORARE s. 1. descreștere, reducere, scădere. (~ a dimensiunii, a suprafeței unui corp.) 2. diminuare, reducere, ușurare. (~ încărcăturii unei nave.) 3. prescurtare, reducere, scurtare. (~ unui text.) 4. descreștere, diminuare, împuținare, reducere, scădere, (înv.) puținare. (~ numărului de...) 5. descreștere, reducere, scădere, scurtare. (~ zilei în timpul toamnei.) 6. încetinire, reducere. (~ vitezei unui vehicul.) 7. atenuare, calmare, descreștere, diminuare, domolire, potolire, reducere, scădere, slăbire, temperare. (~ vitezei vîntului.) 8. ieftinire, reducere, scădere. (~ prețurilor.) 9. reducere, scăzămînt. (O ~ la impozite.)
micșorare s. v. DIMINUARE. SCĂDERE. SMERENIE. UMILINȚĂ.
micșorare, diminuarea unui interval* cu un semiton* cromatic. M. apare de obicei ca efect al cromatizării*. Cvinta* micșorată este singurul interval micșorat natural care poate exista și în modurile diatonice*. V. triton.

micșorare definitie

micșorare dex

Intrare: micșora
micșura verb grupa I conjugarea a II-a
micșora verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: micșorare
micșorare substantiv feminin