miază definitie

17 definiții pentru miază

MIÁZĂ1, miaze, s. f. Nume dat bolilor provocate de larvele unor insecte care se localizează în diferite țesuturi sau cavități. – Din it. miasi.
MIÁZĂ2 s. f. (Înv. și pop.) Mijloc (al zilei sau al nopții). ◊ Expr. Ziua (la) miaza mare = în plină zi, la amiază. [Ih.: mi-a-] – Lat. media.
MIÁZĂ2 s. f. sg. (Înv. și pop.) Mijloc (al zilei sau al nopții). ◊ Expr. Ziua (la) miaza mare = în plină zi, la amiază. – Lat. media.
MIÁZĂ1, miaze, s. f. Nume dat bolilor provocate de larvele unor insecte care se localizează în diferite țesuturi sau cavități. – Din it. miasi.
MIÁZĂ s. f. v. amiază.
MIÁZĂ s. f. v. amiază.
miáză1 (boală) (mi-a-) s. f., g.-d. art. miázei; pl. miáze
miáză2 (mijloc al zilei/al nopții) (înv., pop.) (mia-) s. f.
miáză (mijloc al zilei sau al nopții) s. f. (sil. mia-)
miáză (med.) s. f. (sil. mi-a-), g.-d. art. miázei; pl. miáze
MIÁZĂ s. v. miazăzi, sud.
MIÁZĂ s.f. (Med.) Boală provocată de larvele unor muște, care se localizează în diferite țesuturi sau cavități. [Pron. mi-a-. / < fr. myiase, cf. gr. myia – muscă].
MIÁZĂ s. f. plagă superficială provocată de larvele unor muște. (< fr. myiase)
mĭază-, V. mează-.
mia s. v. MIAZĂZI. SUD.
miáză, s.f. – În expr. miază cale = la mijlocul drumului, jumătate de cale. Medie. – Lat. media (DEX, MDA).
miáză, s.f. – În expr. miază cale = la mijlocul drumului, jumătate de cale. Medie. – Lat. media.

miază dex

Intrare: miază (pl. miaze)
miază pl. miaze substantiv feminin
  • silabisire: mi-a-
Intrare: miază (pl. miezi)
miază pl. miezi