MIÁUT, miaute, s. n. (Rar) Mieunat. [Pr.: mia-ut] – Din miau.

MIÁUT, miaute, s. n. (Rar) Mieunat. [Pr.: mia-ut] – Din miau.

MIÁUT, miaute, s. n. (Rar) Mieunat, miaun. Prin fuga lor auzeau miautele lungi și îndoite ale motanului din vatra castelului. EMINESCU, N. 15.

miáut (rar) s. n., pl. miáute

miáut s. n. (sil. mia-), pl. miáute

MIÁUT s. v. mieunare, mieunat, mieunătură, miorlăială, miorlăire, miorlăit, miorlăitură.

miaut s. v. MIEUNARE. MIEUNAT. MIEUNĂTURĂ. MIORLĂIALĂ. MIORLĂIRE. MIORLĂIT. MIORLĂITURĂ.