14 definiții pentru miaul
MIAU interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită strigătul pisicii; miorlau. ◊
Expr. (Substantivat;
fam.) A-i lua cuiva miaul =
a) a face pe cineva să tacă;
b) a omorî pe cineva. – Onomatopee.
MIAU interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită strigătul pisicii; miorlau. ◊
Expr. (Substantivat;
fam.) A-i lua cuiva miaul =
a) a face pe cineva să tacă;
b) a omorî pe cineva. – Onomatopee.
MIAU interj. Onomatopee care redă sunetul scos de pisică. Fă-i miau, miau, pisică dragă. ALECSANDRI, T. 203. Prin casă începe a alerga. Și miau! miau!.. a țipa și a striga. PANN, la TDRG. ◊ (Substantivat, numai în
expr.) A-i lua Clliva miaul (familiar) = a-i astupa cuiva gura, a face pe cineva să tacă. Dacă îl prindea nea Ghiță cu șoalda... îi dedea una cu ciocanul de ferecat pietrele de-i lua miaul. SADOVEANU, M. C. 156.
miau s. n., art. miául (în expr. a-i lua cuiva ~) MIAU interj. miorlau! (Pisica face: ~!) miáu interj. – Reproduce glasul pisicii. –
Mr. meao. Creație expresivă,
cf. miorlau, și
alb. miauljis,
ngr. μιαουνίζω,
it. miaulare, gnao,
fr. miaou, miauler,
sp. mau, marramao, maullar. Se folosește și pentru a exagera ideea de micime sau de scurtime a timpului. –
Der. miauna (
var. mieuna, mieuni, Banat mioni),
vb. (a miorlăi); miaut,
s. n. (miorlăit), cuvînt rar care pare creație personală a lui Eminescu; miaunat (
var. mieunat),
s. n. (miorlăit); mieunătură,
s. f. (miorlăit).
MIÁU interj. (se folosește pentru a reda strigătul pisicii). ◊ A-i lua cuiva ~l a) a face pe cineva să tacă; b) a omorî pe cineva. /Onomat. miau! int. cu care se imită vocea pisicilor. ║ n. în locuțiunea: cât să zici miau, într’o clipă (ISP.). V.
pis. mĭaŭ, interj. care arată țipetu pisicilor cînd le e foame saŭ le doare ceva. V.
mĭorlaŭ. MIAU interj. miorlau! (Pisica face: ~!) MIÁUL subst. în expr. v.
MIAU. Expr. (Substantivat; fam.) A-i lua cuiva miaul =
a) a face pe cineva să tacă;
b) a omorî pe cineva. [DEX ’98]
Miaul dex online | sinonim
Miaul definitie
Intrare: miau
miaul non-lexem (și) substantivat interjecție