Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru miasmatic

MIASM├üTIC, -─é, miasmatici, -ce, adj. Care con╚Ťine sau produce miasme; puturos, pestilen╚Ťial. [Pr.: mi-as-] ÔÇô Din fr. miasmatique.
MIASM├üTIC, -─é, miasmatici, -ce, adj. Care con╚Ťine sau produce miasme; puturos, pestilen╚Ťial. [Pr.: mi-as-] ÔÇô Din fr. miasmatique.
miasmátic (mi-as-) adj. m., pl. miasmátici; f. miasmátică, pl. miasmátice
miasmátic adj. m. (sil. mi-as-), pl. miasmátici; f. sg. miasmátică, pl. miasmátice
MIASM├üTIC adj. v. dezagreabil, dezgust─âtor, displ─âcut, dizgra╚Ťios, gre╚Ťos, greu, infect, ├«mpu╚Ťit, nepl─âcut, nesuferit, puturos, r─âu, r─âu-mirositor, resping─âtor, sc├órbos, ur├ót.
MIASM├üTIC, -─é adj. Care con╚Ťine sau produce miasme; puturos. [Pron. mi-as-. / < fr. miasmatique].
MIASM├üTIC, -─é adj. care con╚Ťine sau produce miasme; pestilen╚Ťial. (< fr. miasmatique)
MIASMÁTIC ~că (~ci, ~ce) Care răspândește miasmă; cu miros urât; puturos. [Sil. mi-as-] /<fr. miasmatique
miasmatic adj. v. DEZAGREABIL. DEZGUSTĂTOR. DISPLĂCUT. DIZGRAȚIOS. GREȚOS. GREU. INFECT. ÎMPUȚIT. NEPLĂCUT. NESUFERIT. PUTUROS. RĂU. RĂU-MIROSITOR. RESPINGĂTOR. SCÎRBOS. URÎT.

Miasmatic dex online | sinonim

Miasmatic definitie

Intrare: miasmatic
miasmatic adjectiv
  • silabisire: mi-as-