miasmatic definitie

9 definiții pentru miasmatic

MIASMÁTIC, -Ă, miasmatici, -ce, adj. Care conține sau produce miasme; puturos, pestilențial. [Pr.: mi-as-] – Din fr. miasmatique.
MIASMÁTIC, -Ă, miasmatici, -ce, adj. Care conține sau produce miasme; puturos, pestilențial. [Pr.: mi-as-] – Din fr. miasmatique.
miasmátic (mi-as-) adj. m., pl. miasmátici; f. miasmátică, pl. miasmátice
miasmátic adj. m. (sil. mi-as-), pl. miasmátici; f. sg. miasmátică, pl. miasmátice
MIASMÁTIC adj. v. dezagreabil, dezgustător, displăcut, dizgrațios, grețos, greu, infect, împuțit, neplăcut, nesuferit, puturos, rău, rău-mirositor, respingător, scârbos, urât.
MIASMÁTIC, -Ă adj. Care conține sau produce miasme; puturos. [Pron. mi-as-. / < fr. miasmatique].
MIASMÁTIC, -Ă adj. care conține sau produce miasme; pestilențial. (< fr. miasmatique)
MIASMÁTIC ~că (~ci, ~ce) Care răspândește miasmă; cu miros urât; puturos. [Sil. mi-as-] /<fr. miasmatique
miasmatic adj. v. DEZAGREABIL. DEZGUSTĂTOR. DISPLĂCUT. DIZGRAȚIOS. GREȚOS. GREU. INFECT. ÎMPUȚIT. NEPLĂCUT. NESUFERIT. PUTUROS. RĂU. RĂU-MIROSITOR. RESPINGĂTOR. SCÎRBOS. URÎT.

miasmatic dex

Intrare: miasmatic
miasmatic adjectiv
  • silabisire: mi-as-