mia definitie

4 intrări

60 definiții pentru mia

MIA, miele, s. f. (Pop.) 1. Puiul de sex feminin al oii; oaie tânără. 2. (În forma mială) Arșic de miel. [Var.: (2) miálă s. f.] – Lat. agnella.[1]
MIÁLĂ s. f. v. mia.
MÍE, mii, num. card., s. f. I. Num. card. Numărul care în numărătoare are locul între 999 și 1001. 1. (Cu valoare adjectivală) O mie de ani. ◊ (La pl.; adesea prin exagerare, indică un număr foarte mare, nedeterminat) Mii de glasuri. 2. (Cu valoare substantivală) Unde merge mia, meargă și suta. ◊ Loc. adv. Cu miile (sau cu mia) = în număr foarte mare, cu duiumul. ◊ Expr. Mii și sute sau mii și mii = extrem de mulți. A avea o mie și o sută pe cap = a avea foarte multă treabă sau griji, nevoi etc. 3. (Intră în componența numeralelor adverbiale) De o mie de ori pe zi. II. S. f. Numărul abstract egal cu o mie (I). ♦ Bancnotă a cărei valoare este de o mie (I 1) de lei; miar. – Lat. milia (pl. lui mille).
MÍELEA num. ord. v. miilea.
MÍILEA, MÍA, num. ord. (Cu valoare adjectivală sau substantivală; precedat de art. „al”, „a”) Care se află între al nouă sute nouăzeci și nouălea și al o mie unulea. [Pr.: mi-i-. – Var.: míelea num. ord.] – Mie + le + a.
MIA, miele, s. f. 1. Puiul de sex feminin al oii; oaie tânără. 2. (În forma mială) Arșic de miel. [Var.: (2) miálă s. f.] – Lat. agnella.
MIÁLĂ s. f. v. mia.
MÍE, mii, num. card., s. f. I. Num. card. Numărul care în numărătoare are locul între 999 și 1001. 1. (Cu valoare adjectivală) O mie de ani. ◊ (La pl.; adesea prin exagerare, indică un număr foarte mare, nedeterminat) Mii de glasuri. 2. (Cu valoare substantivală) Unde merge mia, meargă și suta. ◊ Loc. adv. Cu miile (sau cu mia) = în număr foarte mare, cu duiumul. ◊ Expr. Mii și sute sau mii și mii = extrem de mulți. A avea o mie și o sută pe cap = a avea foarte multă treabă sau griji, nevoi etc. 3. (Intră în componența numeralelor adverbiale) De o mie de ori pe zi. II. S. f. Numărul abstract egal cu o mie (I). ♦ Bancnotă a cărei valoare este de o mie (I 1) de lei; miar. – Lat. milia (pl. lui mille).
MÍELEA num. ord. v. miilea.
MÍILEA, MÍA, num. ord. (Cu valoare adjectivală sau substantivală; precedat de art. „al”, „a”) Care se află între al nouă sute nouăzeci și nouălea și al o mie unulea. [Pr.: mi-i-. – Var.: míelea num. ord.] – Mie + le + a.
MIA, miele, s. f. 1. Puiul de sex feminin al oii, oaie tînără. V. miel. Miaua zice: mia, mia, mia! TEODORESCU, P. V. 350. Cîndu-s oile cu miele și vacile cu vițele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 243. 2. (În forma mială) Arșic de miel. Ei, ce drăcos mai are arșice? întrebă domnul Vucea. Și copiii, unii răi, alții din prostie, începeau: cutare a spălat pe cutare de zece capre și o mială. DELAVRANCEA, H. T. 111. – Variantă: miálă s. f.
MIÁLĂ s. f. v. mia.
MÍE, mii, num. card. Numărul care e egal cu zece sute; p. ext. foarte mulți (sau multe). a) (Adjectival) Preoți munții mari, Păsări lăutari, Păsărele mii Și stele făcliiț ALECSANDRI, P. P. 3. b) (Substantivat) Las’că te fac eu s-o cunoști și dintr-o mie. CREANGĂ, P. 271. Floricică dintr-o mie, Pusu-și-o mîndra mînie, De dor nu vrea să mai știe! JARNÍK-BÎRSEANU, 164. Unde merge mia, meargă și suta. (înaintea unui substantiv de care se leagă prin prep. o de») Mii de fluturi mici albaștri, mii de roiuri de albine. Curg în rîuri sclipitoare. EMINESCU, O. I 85. Sar în joc ștergare albe, Rîd la soare mii de salbe. BELDICEANU, P. 56. Îți cer o mie de iertări. NEGRUZZI, S. I 47. ♦ (Popular, urmînd după substantivul pe care îl determină) Și cu nădragi de Anglie, Petece pe ei o mie. CREANGĂ, P. 148. ◊ Loc. adv. Cu miile (sau cu mia) = în număr foarte mare, cu duiumul, cu nemiluita. Fluturii cu miile Joacă pe cîmpie. IOSIF, P. 61. În două părți infernul portalele-și deschide, Spre-a încăpea cu mia răsufletele hîde Tiranilor ce pier! EMINESCU, O. I 25. ◊ Expr. Mii și sute (sau mii și mii, mii de mii) = extrem de mulți. Să fi dat mii de mii de lei, nu găseai fir de mac, printre năsip. CREANGĂ, P. 264. Frunză verde-a mărului, Nu crede feciorului Că te pune pe-un genunche Și-ți tot minte mii și sute. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 276. Opt se pornesc, Patru se-ntîlnesc, Mii și mii se clatină (Berbecii), GOROVEI, C. 22. A face mii și fărîme v. fărîmă.
dóuă mii num.; 2000/MM
mi-e pr. + vb. (mi-e cald)
mía1 (pop.) [pron. mĭa] s. f., art. miáua, g.-d. art. miélei; pl. miéle, art. miélele
mía2 (a ~/a o ~) v. míelea (al ~/al o ~)
mía3 (a + num. + ~) v. míilea (al + num. + ~)
míe2 s. f. (prima ~ de dolari), art. mía, g.-d. art. míei; pl. mii, art. míile
*míe1 (o ~)/míe (o mie de dolari, cinci la mie) num.; 1000, M
!míelea (al ~ /al o ~) (referitor la o mie) num. m., f. a mía/a o mía
mii (dóuă ~ etc.) num.
míilea (al + num. + ~) (referitor la mii) (mi-i-) num. m. (al două miilea etc.), f. a … mía (a două mia etc.)
dóuă mii num.
dóuă míilea (precedat de al) num. m., f. a dóuă mia
mia s. f., art. miáua (sil. mia-ua), g.-d. art. miélei; pl. miéle
míe s. f., art. mía, g.-d. art. míei; pl. mii, art. míile
míelea (precedat de al + num. o, referitor la 1000) num. m., f. a mía/a o mía
míilea (precedat de al + num., referitor la mii) num. m. (sil. mi-i-) (al două miilea), f. a... mia (a două mia)
MIA s. v. mioară.
MÍE s. (fam.) miar. (Avea la el doar o ~ pentru cumpărături.)
miá (-ále), s. f. – Mioară. – Mr. ńaua, istr. miǫ. Lat. agnella (Pușcariu 1056; Capidan, REB, I, 217), cf. it. agnella. Mială, s. f. (mioară; brîu de miel) este o simplă variantă, formată după pl. miale.
míe (míi), s. f. – Numeral cardinal după 999; miar. – Mr. ńil’e, megl. mil’ă, istr. mil’e. Lat. mῑlia, pl. lui mῑlle (Pușcariu 1069; Candrea-Dens., 1100; REW 5573), cf. alb. miië (Philippide, II, 648), it. mille, fr., sp., port. mil.Der. miar, s. n. (Arg.), format după decar, sutar; miaș, s. m. (căpitan peste o mie de soldați); înmii, vb. (a înmulți cu o mie); miime, s. f. (a mia parte).
MIA miéle f. Puiul de gen feminin al oii. [Art. miaua; G.-D. mielei] /<lat. agnella
MÍE1 mii num. card. 1) Nouă sute plus o sută. 2) (cu valoare de num. ord.) Al miilea; a mia. /<lat. milia
MÍE2 mii f. 1) Număr constând din o mie de unități. 2) Cifra 1000. 3) Obiect marcat cu cifra dată. [G.-D. miei] /<lat. milia
miálă, miéle, s.f. (pop.) 1. arșic de miel. 2. noaten care suge la oaie.
mie num. 1. de zece ori o sută: O mie și una de nopți (v. Halima); 2. fig. număr foarte mare: am o mie de ocupațiuni. (Lat. MILIA].
Mie și una de nopți (O) f. faimoasă colecțiune de povești orientale scrise arăbește în sec. XV; ea e cunoscută la noi sub numele de Halima.
mieà f. dela miel. [Lat. AGNELLA].
mieală f. 1. oaie care suge; 2. arșic de miel.
1) mía, V. mielea.
2) mia, V. mie 2.
mĭa f., pl. mĭele (f. mĭel, ca purcea, vițea d. purcel, vițel; lat. agnĕlla. V. mioară). Munt. Oaĭe în primele lunĭ de la naștere.
mĭálă f., pl. mĭele (îld. mĭa, după pl.). Vest. Arșic de mĭel. – În est meală, pl. mele. V. capră.
1) míe f. (lat. milia, pl. d. mille, o mie; it. mille, fr. sp. pg. mil. V. milă 2). Cantitate de zece orĭ maĭ mare de cît suta. Mie de francĭ (saŭ de alte monete): se vedeaŭ miile în ladă. O mie (num.), de 10 orĭ 100: o mie de anĭ. Număr mare: țĭ-am spus de o mie de orĭ, de miĭ de orĭ (de foarte multe orĭ). Miĭ și sute, foarte mulțĭ, foarte multe. O mie de miĭ, un milion. V. sută.
míelea, mĭa num. ord. de la o mie: al mielea franc, a mĭa oară.
MIA s. (ZOOL.) mielușea, mioară, (pop.) mieluță.
MIE s. (fam.) miar. (Avea la el o ~ pentru cumpărături.)
BRAIA, Mia (Maria) (n. 1912, București), cîntăreață română de muzică ușoară și romanțe. A compus romanțe de mare popularitate („Vioara”, „De ți-ar spune poarta ta”).
CONSCIENCIA MILLE TESTES (lat.) conștiința valorează cât o mie de martori – Quintilian, „De institutione oratoria”, 5, 11, 41.
MANYO-SHU (cuv. japonez „o mie de pagini”), cea mai veche antologie oficială de lirică japoneză, publicată în 808. Cuprinde aproximativ 4.500 de poeme, atribuite unui număr de 550 autori, unii anonimi, scrise între sec. 7 și 8. Întocmită probabil de cinci scriitori, care figurează și ei în cadrul antologiei, dintre care: Ōtomo no Yakamochi, Kakinomoto no Hitomaro, Nakuta no Ōkimi, Takashi no Mushimaro.
O MIE ȘI UNA DE NOPȚI (Halima), culegere de basme populare arabe, cuprinzând elemente de origine indopersană, ebraică, egipteană („Aladin și lampa fermecată”, „Ali Baba și cei 40 de hoți”, „Sindbad Marinarul”), alcătuită în jurul anului 1100. Prin conținutul de idei, prin gustul rafinat pentru artă și fast, prin înțelepciunea populară, culegere reprezintă o oglindă a vieții sociale, intelectuale și morale ale lumii arabe medievale. A fost răspândită în Europa, la începutul sec. 18, prin intermediul unei adaptări libere în limba franceză datorate lui Antoine Galland.
O MIE ȘI UNA DE ZILE, culegere de basme alcătuită de Petit de la Croix după un ciclu de povești persane și publicată între 1710 și 1712. V. halima.
PLURIMA MORTIS IMAGO (lat.) moartea cu mii de fețe – Vergiliu, „Eneida”, II, 369. Imaginea ultimei nopți a Troiei. În genere, catastrofă căreia-i cad jertfă multe vieți omenești.
Mi/a, -ești, -ulescu v. Eufimia II 5.
Mia v. Maria I B 12.
mială, miale s. f. picior.
O MIE DE LEI băț, chiftea, o muie de lei, palmă, tonă.
om cu o mie de chipuri expr. actor cu mari disponibilități pentru rolurile de compoziție.

mia dex

Intrare: mia
mia substantiv feminin
mială
Intrare: mie
mie substantiv feminin numeral cardinal
m substantiv masculin invariabil substantiv neutru
  • pronunție: em, me, mî
Intrare: miilea
miilea numeral ordinal
  • silabisire: mi-i-lea
Intrare: Mia
Mia