mișui definitie

10 definiții pentru mișui

MIȘUÍ, pers. 3 míșuie, vb. IV. Intranz. (Rar) A mișuna. – Cf. mișuna.
MIȘUÍ, pers. 3 míșuie, vb. IV. Intranz. (Rar) A mișuna. – Cf. mișuna.
MIȘUÍ, mișuiesc, vb. IV. Intranz. 1. A mișuna. (Fig.) În capul lin aprins și fără odihnă mișuiesc noroade de gînduri răzvrătite. VLAHUȚĂ, N. 180. 2. (Rar) A copleși, a invada, a năpădi. (Fig.) Privirile-i alunecau pe poteca de argint trasă de soare, peste velința mării mișuită de colori. DELAVRANCEA, V. V. 166.
MIȘUÍ, mișuiesc, vb. IV. Intranz. 1. A mișuna. 2. (Rar) A copleși, a invada. – V. mișuna.
mișuí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 míșuie, imperf. 3 sg. mișuiá; conj. prez. 3 să míșuie
mișuí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. míșuie, imperf. 3 sg. mișuiá
MIȘUÍ vb. v. forfoti.
mișuì v. a furnica. [Probabil onomatopee: se mai prezintă sub tipurile moș... (v. moșinoiu, moșoroiu, moșunoiu) și muș... (v. mușunoiu)].
2) míșun și -éz, a v. intr. (lat. *messionare, a recolta [d. messio, recoltare]; pv. meisonar, fr. moissonner. Întîĭ s’a zis *meșún, *mășun [cp. cu cășunez, înverșunez], apoĭ, pin asimilarea vocalelor, *mușun, ĭar inf. meșiná [ca leșina, rușina, tușina], apoĭ tot pin asimilare, *mișiná, de unde, pin încrucișare cu primele forme, mișuná. P. acc., cp. cu leșin. V. mișină). Vest. Foĭesc, furnic: vermiĭ, Jidaniĭ mișună. – Și míșuĭ saŭ ĭésc. V. mușluĭesc.
MIȘUI vb. a se agita, a colcăi, a (se) foi, a forfoti, a se frămînta, a furnica, a mișuna, a roi, a viermui, (pop.) a bîjbîi, (înv. și reg.) a jimi, (reg.) a fojgăi, a vîșca, (prin Transilv.) a șovîrca, (Olt.) a se vărzui, (Ban.) a vermeti, (fam.) a se fîțîi, a se vînzoli. (Mulțimea ~ pe străzi.)

mișui dex

Intrare: mișui
mișui verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a
mișui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a